Răspundem cititorilor

* L. (e-mail). "Sunt mama a patru copii, un băiat şi trei fete, şi lucrez de câteva luni în oraşul din apropierea localităţii mele. Fac naveta cu autobuzul cu care merg şi copiii la şcoală, la liceu. Sunt uimită şi chiar îngrijorată de ceea ce discută adolescenţii între ei, cu totul altceva decât subiectele sau orarul de la şcoală. Acum îmi înţeleg mai bine copiii şi le dau dreptate atunci când îmi spuneau că nu se pot împrieteni cu ceilalţi colegi pentru că nu intră în cercul lor de discuţii. Nu cred că toţi copiii sunt la fel, cu siguranţă mai sunt părinţi care şi-au educat copiii foarte bine, atât spiritual cât şi uman, şi le-au explicat la timpul potrivit ceea ce trebuie să ştie despre viaţa conjugală. Însă ceea ce am auzit în autobuz m-a lăsat cu un gust amar şi nu am fost bună de nimic câteva zile. O tânără, de numai 18 ani, povestea cu o mare degajare că ea dacă ar rămâne însărcinată, cu siguranţă ar face avort, că doar nu o să meargă cu un copil la bacalaureat sau la facultate etc. şi ceilalţi o aprobau prin hohote de râs... Cunosc şi situaţii când unele «mame» au făcut avort, motivând că e greu în ziua de azi cu mulţi copii. Eu am patru copii şi greutăţile le-am depăşit cu ajutorul Domnului. Copiii sunt comoara mea, lumina sufletului meu şi pentru ei intru şi în foc. Sper ca bunul Dumnezeu să-i ocrotească de toate relele şi de tot ceea ce influenţează în rău societatea de astăzi... V-am scris aceste rânduri provocată, oarecum, şi de ceea ce a spus Sfântul Părinte papa Francisc la conferinţa de presă în zborul de întoarcere de pe continentul african. Am copiat de pe site-ul ercis şi redau mai jos ceea ce m-a mişcat mai tare, mai ales că aduce aminte şi de vizita făcută la Iaşi. «Problema tineretului. Africa este un continent tânăr, are viaţă tânără. Dacă noi facem comparaţie cu Europa, voi repeta ceea ce am spus la Strasbourg: mama Europa a devenit aproape 'bunica Europa', a îmbătrânit, trăim o iarnă demografică foarte gravă în Europa. Am citit că - nu ştiu în ce ţară, dar este o statistică oficială a guvernului din acea ţară - în anul 2050, în ţara aceea, vor fi mai mulţi oameni pensionari decât oameni care muncesc. Acest lucru este tragic. Care este originea acestei îmbătrâniri a Europei? Cred - este o opinie personală - că la rădăcină este bunăstarea. Alipirea de bunăstare: 'Da, dar ne simţim bine, eu nu vreau copii pentru că trebuie să-mi cumpăr vilă, trebuie să merg să fac turism, aceasta, cealaltă... Mă simt bine aşa, un copil este un risc, nu se ştie niciodată...'. Bunăstare şi linişte, dar o bunăstare care te face să îmbătrâneşti. În schimb, Africa este plină de viaţă. Am găsit în Africa un gest pe care l-am găsit în Filipine şi la Cartagena, în Columbia. Oamenii cu copiii ridicaţi sus, îţi arătau copiii: 'Aceasta este comoara mea, aceasta este victoria mea'. Orgoliul. Este comoara săracilor, copilul. Dar este comoara unei patrii, a unei ţări. Acelaşi gest l-am văzut în Europa de Est, la Iaşi, când bunica aceea care îl arăta pe copil: 'Acesta este triumful meu...'. Voi aveţi provocarea de a educa aceşti tineri şi de a face legi pentru aceşti tineri. Educaţia în acest moment este prioritară în ţara ta. Este prioritar să o faceţi să crească prin legi cu privire la educaţie. Primul ministru din Mauritius mi-a vorbit despre aceasta şi spunea că el are în minte provocarea de a face să crească sistemul educativ gratuit pentru toţi. Gratuitatea sistemului educativ: este important, pentru că sunt centre de educaţie de nivel înalt, dar cu plată. Centre educative, există în toate ţările, dar trebuie înmulţite, pentru ca educaţia să ajungă la toţi. Legile cu privire la educaţie. Sănătate şi educaţie sunt elemente-cheie în acest moment în ţările acelea.

Vă mulţumim pentru semnalul de alarmă pe care îl trageţi. Am publicat aproape în întregime mesajul dv. şi vă îndemnăm să vă alăturaţi nouă în rugăciunea Rozariului pe care o înălţăm în luna octombrie pentru ca Maria, mama lui Isus şi a noastră, să mijlocească de la Dumnezeu iertare şi ajutor.

* C. (e-mail). "Sunt o abonată veche a revistei «Lumina creştinului» şi citesc cu mare atenţie tot ceea ce se publică în ea. Cu riscul să supăr pe cineva şi să fac să se mândrească altcineva, mărturisesc că prima pagină pe care o citesc este pagina 20, unde se vorbeşte despre misiuni şi misionari. Sunt aşa de interesante trăirile din misiuni!

Oamenii de acolo sunt atât de simpli, dar foarte dornici de Dumnezeu, de rugăciune, de educaţie. Am citit de-a lungul anilor multe întâmplări din misiuni, dar una mi-a rămas cel mai mult în minte. Unul dintre preoţii misionari români povestea că a venit la misiune un copil, având în mână un castron din tablă îndoit şi învechit, şi a cerut un pumn de orez pentru familia sa, pentru că nu mai mâncase nimic de două zile. M-am întrebat atunci şi mă întreb şi acum: mai ştiu copiii noştri ceea ce este foamea şi setea? Mai ştiu ei să nu facă risipă? Cred că şi noi, cei mari, am uitat de toate greutăţile trecutului şi nu mai ştim să-i învăţăm şi să le spunem copiilor că sunt persoane sărace care nu au ce mânca, nu au ce îmbrăca, să le spunem că sunt copii care nu au posibilităţi să meargă la şcoală. Am auzit de multe ori expresia: «Eu nu am avut, dar măcar copilul meu să aibă». Nu este educativ să dăm copiilor tot ceea ce ei cer. Făcând aceasta nu-i ajutăm să crească având simţul responsabilităţii!... Ar fi bine ca în luna octombrie să conştientizăm mai mult că avem datoria să nu risipim şi ceea ce avem din prisos să trimitem la cei nevoiaşi".

Ne bucurăm foarte mult că sunteţi abonat şi citiţi revista. Vă mulţumim pentru cele împărtăşite şi sperăm ca în luna octombrie, luna misiunilor şi a sfântului Rozariu, cât mai mulţi să vă urmeze îndemnul!