Frumuseţea Rozariului

Rugăciunea Rozariului face parte din patrimoniul spiritual al Bisericii de aproape o mie de ani, evoluând spre forma pe care o cunoaştem astăzi pe parcursul a cinci secole. Mai întâi, în secolul al XI-lea, rugăciunea însemna rostirea de 150 de ori a salutului îngeresc "Ave Maria", după numărul celor 150 de psalmi (psaltirea mariană), de către cei care nu puteau citi psalmii. Ulterior, s-a conturat structura celor 50 de "Bucură-te, Marie", cu intercalarea rugăciunii "Tatăl nostru" înainte şi a doxologiei "Slavă Tatălui" după fiecare 10 "Ave Maria", enunţându-se de fiecare dată câte un alt mister din viaţa lui Isus. Rugăciunea "Bucură-te, Marie" ajunge la forma actuală la începutul secolului al XVI-lea, fiind fixată pentru întreaga Biserică de sfântul papă Pius al V-lea. Conform unei tradiţii, sfântul Dominic a primit Rozariul, într-o viziune, chiar din mâinile sfintei Fecioare, cu recomandarea de a-l răspândi în rândul călugărilor şi al credincioşilor ca armă puternică împotriva Celui Rău.

Astăzi se roagă Rozariul milioane de creştini în lumea întreagă. Rugăciunea Rozariului o recomandă diferiţi papi. Mai mult decât ei, o recomandă însăşi sfânta Fecioară Maria, care este invocată ca Regina sfântului Rozariu. Ca obiect, rozariul nu trebuie neapărat să fie făcut dintr-un material aparte, scump, costisitor, pentru că valoarea lui se arată abia atunci când degetele îl parcurg cu fineţe, iar buzele rostesc cu evlavie aceleaşi cuvinte pe care îngerul Gabriel le-a pronunţat în faţa Fecioarei de la Nazaret, iar Elisabeta le-a completat în felul ei, la întâlnirea cu Maria.

Simplitatea Rozariului, mai ales caracterul repetitiv al rugăciunilor, poate fi pentru mulţi plictisitoare. Pentru alţii, antrenaţi în recitarea lui, este, în schimb, atrăgătoare. E porţia de rugăciune rezervată fiecărei zile, fără excepţie. În unele apariţii, Maria poartă rozariul în mâinile ei. Gândul că acela care se roagă poartă împreună cu Maria acelaşi obiect transmite o stare de încântare. Luând în seamă mărturiile papilor şi cuvintele Mariei, e extraordinar ce putere are Rozariul! El este extraordinar tocmai pentru că nu are nimic senzaţional. Parcurgerea lui solicită răbdarea. Aceasta antrenează sufletul în menţinerea aspiraţiilor lui în sfera simplităţii. Cuvintele care curg împreună cu bobiţele sunt departe de orice abstracţie. Prin rostirea lor, pătrunde fiecare în felul simplu de viaţă al Fecioarei Maria. Şi de ce ar trebui să căutăm ce e complicat? Repetarea aceloraşi cuvinte ne învaţă că viaţa e alcătuită din atâtea repetiţii, că organele cu funcţii vitale desfăşoară o activitate repetitivă: bătăile inimii, respiraţia plămânilor, clipirea ochilor, pulsul...

Maria ne iubeşte pe toţi şi vrea să ne cuprindă în iubirea ei cu tot spectrul de stări sufleteşti pe care le avem. Cu noi vrea să fie în momentele de bucurie, de durere, de lumină, de slavă, oricum ar fi ele distribuite pe firul vieţii noastre.

Ne bucurăm cu Maria când ne-o imaginăm în toată uimirea înaintea arhanghelului; ne bucurăm să o contemplăm când îl naşte pe Isus, când merge la templu etc. Ne doare s-o vedem suferind lângă Fiul ei şi ne mângâie să o ştim alături de noi în suferinţele noastre. Ne luminăm sufletele când ne-o imaginăm la nunta din Cana şi ne place s-o auzim spunându-ne la urechea sufletului: "Faceţi tot ce vă va spune el!" Iradiem lăuntric ori de câte ori vin asupra noastră razele transfigurării şi ale Euharistiei. Prin Rozariu, prin acest universal cunoscut "lanţ de roze", Maria ne poartă prin viaţa ei şi prin cea a lui Isus şi ne ajută să mergem cum trebuie prin lume spre Dumnezeu.

Pr. Cristian Diac