Pettoruto
În dieceza italiană San Marco Argentano-Scalea, situată în Calabria, provincia de Cosenza, se poate ajunge la sanctuarul Pettoruto.
Amplasată în apropierea localității San Sosti, la o altitudine de 600 m, pe valea râului Rosa, format de munții Montea și Mula, bazilica este o adevărată bijuterie printre pădurile acestor munți. Pelerinii frecventează sanctuarul pe tot parcursul anului, dar într-un mod special în perioada 1-8 septembrie.
Istoria de la Pettoruto începe în anul 1449. În acel an, Nicola Mairo, originar dintr-un sat vecin, Altomonte, acuzat pe nedrept de crimă, s-a refugiat în locul unde se află azi sanctuarul, pentru a nu fi capturat. Aici ar fi avut o viziune mistică și, pe fațada unei stânci, a sculptat chipul sfintei Fecioare cu pruncul Isus. Încredințându-se în ajutorul Mariei, în cele din urmă a scăpat de acuzații și s-a putut întoarce în satul său.
Sculptura a rămas în uitare în mijlocul naturii. Pe la anul 1600, un păstoraș surdo-mut din Scalea, Giuseppe Labbazia, umblând după o oaie pierdută, a descoperit, printre spini și mărăcini, imaginea Mariei. Aici îi apăru, într-o lumină strălucitoare, sfânta Fecioară, care îl vindecă și îi ceru să spună preoților din împrejurimi să construiască, în jurul vechii sculpturi, o capelă. Arheologii sunt de părere că în aceste locuri ar mai fi fost, pe timpuri, zidurile unui hambar al abației "Santa Maria del Monte", de la Acquaformosa.
Statuia, sculptată în piatră, astăzi este aproape în întregime împodobită cu aur și argint. O reprezintă pe Maria cu mâna dreaptă ca și cum ar ține un sceptru, iar pe brațul stâng ține pruncul. Acesta cu mâna dreaptă binecuvântează, iar în mâna stângă ține globul pământesc pe care domină crucea, simbolizându-l ca răscumpărător al lumii și rege al universului. În fața acestei reprezentări a Maicii sfinte, în decursul veacurilor au fost consemnate o mulțime de fapte miraculoase.
Specifică sanctuarului Pettoruto, la începutul lunii mai, este sărbătoarea cingătorii sau a panglicii, care își are originea în secolul al XVII-lea. Puțin înainte de anul 1700, zona a cunoscut o mare foamete, urmată de ciumă. Localnicii au apelat la protecția Maicii Domnului. Ajunși în procesiune la Pettoruto, au făcut în jurul statuii un zid viu, ca o cingătoare, pentru a scăpa de necazuri.
În urma acestui pelerinaj, flagelul a dispărut, iar primăvara următoare natura a revenit la normal. Ritualul sărbătorii, chiar și în zilele noastre, este foarte apreciat. O tânără îmbrăcată în alb, purtând pe cap un coș plin cu flori și înconjurat de o lungă panglică albă îmbibată în ceară, pleacă în procesiune dintr-un sat vecin, împreună cu parohul și mulți credincioși. Ajunși la sanctuar, tânăra oferă coșul cu flori Maicii Domnului ca semn de mulțumire. După Liturghia solemnă, este binecuvântată panglica. Apoi panglica este tăiată în bucăți mici și distribuită la toți participanții, care le păstrează acasă și le pot aprinde în momentele de încercare.
Pettoruto mai este cunoscut ca un loc venerat de femeile care nu pot avea copii și cer aici darul fertilității. Acestea petrec o noapte întreagă în biserică, lângă statuia miraculoasă.
Biserica actuală, chiar dacă nu excelează prin dimensiuni, este cu adevărat un loc de rugăciune și de spiritualitate.
La 29 iulie 1903, a fost semnat la Vatican documentul prin care se aproba încoronarea statuii, ceremonie ce a avut loc la 6 septembrie a aceluiași an.
În anul 1914, sfântul papă Pius al X-lea conferă sanctuarului posibilitatea de a oferi pelerinilor indulgențe în fiecare zi de 7 septembrie.
Prin decretul semnat la 17 august 1979 (la al 75-lea aniversar de la încoronarea statuii), sfântul papă Ioan Paul al II-lea a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor.
Pr. Iosif Dorcu