Episcopul Anton Durcovici. Vizitele pastorale (VII)

La 12 ianuarie 1949, impus de regimul comunist, arhiepiscopul de Bucureşti Alexandru Th. Cisar şi-a dat demisia, fiind înlocuit de episcopul de Iaşi Anton Durcovici în calitate de administrator apostolic. Având acum în grija sa şi comunităţile din Muntenia, viitorul martir a început şi vizitarea acestora.

Prima parohie vizitată a fost cea de la Turnu Severin, la 12 iunie 1949. Aici a predicat "despre evanghelia acelei zile, expunând atotputernicia lui Cristos în cer şi pe pământ". Conştient de opoziţia regimului comunist faţă de orice manifestare a puterii credinţei, episcopul a menţionat că "această putere, departe de a ştirbi câtuşi de puţin puterea părinţilor în familie sau a autorităţilor în stat, dimpotrivă, o întemeiază, o sprijineşte şi o garantează".

La 13 iunie 1949, a fost vizitată Parohia Craiova. Fiind ziua comemorării sfântului Anton de Padova, despre acesta a fost şi predica, arătându-l "model de viaţă creştină în ce priveşte faptele bune, atât de lăudate în Sfânta Scriptură, anume pomana, postul şi rugăciunea", îndemnându-i pe credincioşi "să iubească rugăciunea şi să nu o lase niciodată".

La 14 iunie, episcopul Durcovici a vizitat comunitatea din Târgu Jiu, unde a predicat "despre sfinţenia casei lui Dumnezeu", credincioşii fiind sfătuiţi "să se facă deseori părtaşi de harurile cereşti care se primesc acolo". La 16 iunie a fost la Râmnicu Vâlcea, unde le-a vorbit credincioşilor despre Euharistie, "în chip deosebit despre valoarea jertfei Liturghiei şi puterea ei pentru ispăşirea păcatelor noastre şi satisfacerea dreptăţii divine". I-a îndemnat pe credincioşi "să asiste regulat la sfânta Liturghie, măcar în zilele de Duminică şi în sărbătorile de poruncă". Administrând Mirul, s-a adresat şi copiilor, pe care i-a sfătuit "să păstreze harurile Sfântului Duh".

La 17 iunie, episcopul Durcovici a vizitat Parohia Slatina, unde a predicat "despre obligaţia omului de a-şi mântui sufletul", îndemnându-i pe enoriaşi "să se gândească din timp la această îndatorire, cea mai importantă din viaţa lor, şi să nu alunge gândul la moarte", pentru ca, "atunci când vine moartea, în ceasul pe care noi nu-l cunoaştem, să-i afle cu sufletul curat de păcate şi înzestrat cu fapte bune, vrednice de răsplată veşnică".

La Piteşti, următoarea parohie vizitată de păstorul Diecezei de Iaşi şi al Arhidiecezei de Bucureşti, la 18 iunie, a predicat despre patronii cereşti ai bisericii catolice din localitate, sfinţii apostoli Petru şi Paul, "arătând îndeosebi milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu, când a chemat şi călăuzit pe cei doi apostoli din stare de păcat la înălţată sfinţenie". Adresându-se credincioşilor cu un îndemn, le-a spus "să aibă nestrămutată încredere în milostivirea fără de margini a lui Dumnezeu... şi în voinţa lui sinceră de a ierta pe orice om de orice păcat", pentru că "a nu crede în milostivirea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor ar fi cea mai mare nenorocire pentru om şi cea mai mare insultă adusă inimii părinteşti a lui Dumnezeu".

Ultima parohie vizitată de episcopul Durcovici a fost Câmpulung-Muscel, la 19 iunie 1949, unde a predicat despre sfânta Euharistie. I-a îndemnat pe credincioşi "să frecventeze cât mai mult casa Domnului, să viziteze cu încredere pe oaspetele divin în tabernacol, să-l adore cu credinţă şi umilinţă profundă".

Următoarea vizită în parohiile din Arhidieceza de Bucureşti trebuia să aibă loc în ziua de 26 iunie 1949, la Popeşti-Leordeni, însă nu i-a fost dat să ajungă până în localitatea respectivă, unde era aşteptat de aproximativ 650 de copii, cărora trebuia să le administreze Mirul, căci a fost arestat şi târât apoi prin beciurile Securităţii din Bucureşti, pe la Jilava, pentru ca apoi să fie transferat la Sighet, unde şi-a încheiat călătoria pământească în noaptea de 10-11 decembrie 1951.

Pr. Petru Ciobanu