Să acționez concret, nu doar să privesc!
Deși trecuseră câteva zile de la începutul anului școlar, unul dintre colegi continua să vină la școală cu o pereche de pantofi foarte uzați. Am crezut că problema i se va rezolva în câteva zile, bănuind că părinții nu luaseră în calcul că urmează să înceapă școala, dar el continua să vină astfel, în ciuda cârcotelilor care începuseră între colegi.
Văzând că nu se schimbă nimic, mi-am amintit de o cateheză la care participasem în cadrul campusului de vară din parohia noastră, cu o temă care se potrivea foarte bine cu ceea ce vedeam, și anume: "Caritatea, să acționez concret, nu doar să privesc". Acum era momentul să văd dacă am curaj să acționez sau era doar un entuziasm de moment.
Am acționat scriind pe o rețea de socializare despre dorința mea de a aduna câțiva bănuți pe care împreună cu ceilalți colegi să-i folosim cumpărându-i colegului nostru ceva de încălțat. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că și părinții colegilor s-au mobilizat exemplar și au oferit nu doar suma necesară unei perechi de pantofi, ci și pentru un frumos costum de haine, precum și câteva dulciuri.
După această ispravă am înțeles cu toții că a merge la școală nu înseamnă doar să înveți niște teorii pe care să le repeți atunci când îți cere învățătorul, ci înseamnă mai ales să fii om, să știi să-i stai alături prietenului în nevoie, să nu râzi de cel care are haine mai modeste sau papuci mai ponosiți, ci să-l susții făcându-i bine, pentru ca și el, la rândul lui, să învețe să facă bine. (Eduard)
Prelucrare de pr. Felician Tiba