Sub semnul începutului
Septembrie, deși nu este luna cu care începe anul calendaristic, marchează totuși mai multe începuturi. Pentru evrei, calendarul începe cu luna Tișri, adică septembrie. Bisericile bizantine au preluat de la poporul biblic acest dat tradițional și l-au aplicat anului bisericesc, care astfel începe în luna septembrie. Cu această lună începe anotimpul de toamnă. Tot cu ea începe și anul școlar în multe țări din lume. Cât privește anul pastoral, plecând de la transferurile sau numirile de parohi, cel puțin în dieceza noastră putem spune că el începe tot în septembrie.
Activitatea noului episcop de Iași, PS Iosif Păuleț, deși inaugurată luna precedentă, stă încă puternic în orizontul începutului. Schimbarea la față a lui Isus, din ziua consacrării episcopale, se răsfrânge asupra persoanei sale cu forță, cerându-i schimbări de tot felul. Informațiile care curg în direcția păstorului diecezei în aceste săptămâni au un pregnant caracter de noutate. Solicitările de natură organizatorică sau liturgică au pecetea premierei. Relaționarea cu preoții, cu autoritățile, cu lumea credincioșilor sunt percepute într-o aură nouă. Se poate face declarația că episcopul e la început cu toate.
Un cu totul alt început trăiește episcopul emerit PS Petru Gherghel. Timpul îi este consfințit cu alte preocupări decât cele de până acum, unde spațiu tot mai larg câștigă repaosul, relaxarea, reflecția retrospectivă asupra vieții, rugăciunea meditativă în defavoarea stresului și a solicitărilor complexe care i-au însoțit masiva muncă pastorală decenii întregi.
Oricare ar fi începutul, important este ca în el să fie implicat și Dumnezeu. Abia atunci simțim că tot ceea ce începem putem duce la bun sfârșit; abia atunci devenim conștienți că, mai mult decât capacitățile și abilitățile noastre, Dumnezeu este cel care dă împlinire, rost și sens acțiunilor noastre.
În societatea românească în care trăim, ne găsim tot felul de motive să ne lamentăm: reclamăm proasta funcționare a serviciilor diferitelor instituții publice; ne plângem de infrastructura primitivă din localitățile în care trăim; criticăm incompetența autorităților politice. Nemulțumiți suntem și din cauza relațiilor din familie, unde constatăm fisuri, discordii. Când suntem cu noi înșine, ni se întâmplă să ne facem observații și să constatăm uneori cât suntem de nesatisfăcuți de profilul nostru moral, de imaginea pe care o avem. Ce ne-am dori în aceste situații? Să trăim un nou început! Să ni se dea șansa să începem din nou! Cineva spunea că fiecare vrea să îmbunătățească lumea și fiecare ar reuși dacă ar începe de la propria persoană. Acest gând, în sine adevărat, ar putea fi completat și redat și în felul următor: dacă ar începe cineva de la propria persoană împreună cu Dumnezeu, ar vedea în timp îmbunătățiri sau progrese pe care nici nu și le-a imaginat, în el și în afara lui.
Să începi nu de unul singur, ci mereu cu Dumnezeu! În cazul episcopului diecezei noastre, Dumnezeu a fost cel care a voit să înceapă o nouă misiune cu el. De aceea, tot ceea ce începe și el, în calitate de episcop, să fie în strânsă legătură cu Cel care singur este fără de început! La fel să fie pentru toți cei care se prezintă la școală, la facultate, într-o nouă locuință, la un nou serviciu, într-o nouă stare de viață sau relație de prietenie. Iar dacă unii nu trăiesc niciunul dintre multele începuturi enumerate, atunci să aibă un nou început în credința în Isus Cristos. El este, așa cum se citește în Scrisoarea către Evrei, "începutul și desăvârșirea credinței" (Evr 12,2).
Împreună cu Isus Cristos, orice începem să atingă cea mai frumoasă finalitate și împlinire.
Pr. Cristian Diac