An nou, inimă nouă

De multe ori considerăm că suntem prea tineri pentru a ne gândi la problemele inimii, cu atât mai mult la o inimă nouă. Şi totuşi, orice început (de an!) aduce dorinţa unei inimi mai bune. Vrem să dispară inima de piatră, inima prefăcută, inima împărţită, iar în locul ei să primim o inimă de carne, o inimă pură, blândă şi smerită, capabilă să iubească dezinteresat (cf. Ez 36,26; Mt 11,29).

La început de an, plini de smerenie şi speranţă, implorăm de la Domnul o inimă nouă, curată, căită şi smerită, o inimă în care să poată sălăşlui adevărul (cf. Ps 51).

Vrem o inimă care, însetată de Dumnezeu, să-şi afle toată bucuria în Cristos şi comoara ei să fie cerul. O inimă de fiu iubit care se roagă spunând mereu: "Abba!" O inimă deschisă la şoaptele Duhului, care ne invită să-l căutăm pe Dumnezeu, să-l ascultăm, să-l slujim, să-l iubim şi să-l preamărim prin gând, cuvânt şi faptă (cf. Ps 42; 105,3; Lc 1,47; 11,2; Mt 6,21; Gal 4,6-7).

Vrem o inimă din care să nu iasă nimic rău, ci doar ceea ce-l ajută pe aproapele. O inimă care să nu treacă nepăsătoare pe lângă cel suferind, o inimă care să nu se teamă să împartă, ci să dăruiască totul. De fapt, vrem să punem inimă în tot ceea ce facem, dar nu orice fel de inimă, ci o inimă simplă, dreaptă, pură, lipsită de orice ipocrizie sau viclenie (cf. Mc 7,21-23; Lc 10,29-37; In 1,47).

La începutul anului, implorăm de la Domnul o inimă săracă, dar care să-i poată îmbogăţi pe mulţi. Vrem o inimă care să nu se piardă în "goana după vânt", după nimicuri şi deşertăciune, ci să caute înţelepciunea care vine de sus, cuvântul viu şi plin de putere al lui Dumnezeu, atitudinea care este în Cristos Isus (cf. 2Cor 6,10; Qoh 1,13-14; Înţ 9,4; Evr 4,12; Fil 2,5; Ps 119,11).

Inimile sunt fragile! Să veghem ca nu cumva, prin slăbiciunile noastre, să le zdrobim călcându-le în picioare. Să cerem harul de a nu scandaliza, îmbolnăvi, împietri sau întrista vreo inimă (cf. Lc 17,1; Ps 69,7).

Doamne, e Anul Nou! Creează în noi o inimă nouă, blândă şi smerită! Dăruieşte-ne o inimă pură, capabilă să recunoască esenţialul, să-l aleagă şi să-l iubească!

Pr. Laurenţiu Dăncuţă