Impresii de la vizita papei
Întâlnirea de la Iași cu papa Francisc a fost un moment cu intense emoții și trăiri sufletești, pe care unii au binevoit să ni le împărtășească:
- "Am avut marele privilegiu să fiu în catedrală împreună cu bolnavii, ca însoțitor. După câteva ore de așteptare și rugăciune, Sfântul Părinte a intrat în catedrală, cu privirea duioasă, zâmbind. Nu pot reda în cuvinte pacea, lumina care s-a instaurat printre noi odată cu apariția sa. Sfântul Părinte a înaintat, salutând pe cei care erau pe culoar, și, la un moment dat, a ridicat șnurul care delimita spațiile și i-a salutat pe toți bolnavii" (Eugenia Dămătăr).
- "Am urmărit momentele atât de impresionante din catedrală, acolo unde papa a binecuvântat bolnavii, și am adorat gestul lui de a da lanțurile la o parte. Apoi l-am zărit în papamobil, salutând mulțimea care trecuse peste ploaie și gheață, și am plâns.... Când a urcat pe scenă am realizat că suntem la mai puțin de 50 m de el și am privit cu uimire un om atât de simplu, de senin, de modest și de cald. Pe 1 iunie am văzut cum se nasc miracolele, atunci când, pe un cod de ploi, norii s-au risipit și soarele și-a făcut apariția" (Carmen și Maricel Ghercă).
- "Au trecut cele trei zile în care Sfântul Părinte a fost în mijlocul nostru. A fost atât de aproape de noi, poate chiar mai mult decât ne-am fi așteptat. Cu ce rămânem după această vizită? Exact cu ce rămânem după o vizită la un bunic bun și înțelept: cu acele cuvinte prin care îi dăm mare dreptate și care ne fac să ne simțim ușor vinovați, deși bunicul nu ne-a certat, cu hotărârea de a schimba ceva în bine în viața noastră, deși bunicul nu ne-a spus că am greșit cu ceva" (Cristina și Eduard-Ciprian Mate).
- "Ca voluntar am avut darul și bucuria de a fi aproape de punctul zero al întâlnirii, și anume scena. Am simțit o imensă bucurie care mi-a cuprins sufletul și un vis, o speranță, o așteptare devenită realitate. Inima îmi era atât de plină de bucurie și mulțumire, încât nu-mi mai doream nimic altceva decât să-i surprind încă o dată privirea sa blândă, sufletul său atât de umil și plin de simplitate" (Cristina Budău).
A consemnat prof. Lăcrămioara Boroș