Copilul care l-a îmbrățișat pe papa
Noi, copiii, suntem foarte direcți! Nu o spun doar așa, pentru că sunt un copil, ci pentru că așa am văzut și la o întâlnire a papei Francisc cu un grup de persoane.
Un copil a urcat până pe treptele unde era papa, s-a dus direct la el și l-a îmbrățișat. Papa nu s-a supărat și nici soldații care erau în jurul lui, din contra, l-au lăsat, iar el nu a mai plecat de acolo până la finalul întâlnirii. Ba mai mult, văzând că se apropie alte persoane pentru a-l saluta, în simplitatea lui de copil, crezând că au venit să îi facă vreun rău, îi ținea departe. Cât de sinceri sunt copiii atunci când iubesc!
A ajunge lângă papa fără să te emoționezi de mulțimile prezente, fără să te temi de cei care au grijă de el, se poate întâmpla doar în cazul unui copil. Cine nu ar avea emoții în fața papei? Câte au de învățat cei mari de la copii!
Papa Francisc, în simplitatea lui, s-a apropiat de atâtea ori de copii și de tineri, li s-a adresat, i-a încurajat și le-a amintit că Dumnezeu este iubire și milostivire.
Atunci când mama mi-a vorbit despre vizita papei Francisc în România, mi-am dorit foarte mult să merg să-l văd, să-l aud și, dacă e posibil, să-l îmbrățișez și eu așa cum a făcut acel copil. Nu știu dacă o să pot, dar știu că papa este un om bun, că îi iubește pe copii așa cum a făcut-o și Isus. Dar dacă nu voi reuși, nici eu nu o să mă supăr, pentru că știu că papa are atâtea de făcut. Până atunci însă, trebuie să o spun, cu mama nu prea îmi merge să fiu direct! (Iulian)
Prelucrare de pr. Felician Tiba