Şumuleu Ciuc

În cadrul vizitei papei Francisc în România, un important popas va fi la sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc. Aflat în partea nordică a oraşului Miercurea Ciuc, la poalele muntelui Şumuleul Mic, sanctuarul poate fi considerat ca fiind cel mai frecventat din sud-estul Europei.

Prezenţa călugărilor franciscani la Şumuleu este consemnată în anul 1352. Au construit aici o primă biserică gotică, însă abia în anul 1400, papa Bonifaciu al IX-lea permite franciscanului Alvernoi Bertalan fondarea a patru mănăstiri pe teritoriul Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. O altă mărturie despre prezenţa franciscanilor se găseşte în bula papei Eugen al IV-lea, din anul 1440. Biserica, în stil gotic, a fost renovată în perioada 1442-1448, din donaţia lui Iancu de Hunedoara făcută pentru comemorarea victoriei asupra turcilor în bătălia de la Sântimbru de Mureş (1442), şi a fost sfinţită în 1448, dedicată fiind Maicii Domnului. Deşi biserica a fost mărită de mai multe ori (1530 şi 1649), pe la începutul anilor 1800 s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulţimea de pelerini care vizitau Şumuleul. Aşa se face că biserica veche a fost demolată în 1802, în locul acesteia fiind construită biserica actuală.

Pelerinajele se intensifică începând cu anul 1567, când principele Transilvaniei, Ioan Sigismund, a încercat să impună credincioşilor catolici din scaunele secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Caşin religia unitariană. Credincioşii adunaţi la Şumuleu, sub conducerea preotului István din Joseni, au pornit spre a înfrunta armata principelui. În acest timp, cei rămaşi la biserică (bătrânii, femeile, copiii) s-au rugat sfintei Fecioare Maria să-i ajute în apărarea credinţei. Catolicii au respins atacul unitarian, iar această victorie a fost considerată ca un miracol al Mariei. Bărbaţii, împodobindu-şi steagurile cu crengi de mesteacăn, s-au întors la Şumuleu şi, împreună cu ceilalţi, au mulţumit sfintei Fecioare pentru obţinerea victoriei.

Biserica veche a fost incendiată de tătari în 1661, dar, ca prin minune, au rămas neatinse statuia Fecioarei şi altarul sfântului Anton. Încet-încet, statuia este considerată miraculoasă şi tot mai multe persoane vin la Şumuleu pentru a-i cere ajutorul.

Statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni este aşezată deasupra altarului principal al sanctuarului, iar pelerinii pot ajunge chiar să atingă statuia, urcând scările din apropierea altarului. Statuia, o capodoperă a sculpturii în lemn, cu înălţimea totală de 227 cm, datând din secolul al XVI-lea, este sculptată dintr-un trunchi de tei.

Fecioara Maria este reprezentată conform descrierii din Cartea Apocalipsului ca "Femeia îmbrăcată în soare", având sub picioare luna şi pe cap o coroană din 12 stele. Pe mâna stângă îl ţine pe pruncul Isus, iar în mâna dreaptă are un sceptru, semn al victoriei şi al regalităţii. Veşmintele Mariei şi ale pruncului, coroanele şi decorul dimprejur sunt aurite. Pe faţada exterioară, între cele două turnuri, este amplasată o statuie de cupru a Fecioarei Maria, care a fost creată de meşterul braşovean Rothenbacher în anul 1837. Pe inscripţia de sub sculptură se poate citi: "O, sfântă Fecioară Marie, gloria noastră, din ruine renaşte sanctuarul tău".

Pe lângă altarul principal, în biserică mai sunt şase altare secundare. Consacrarea sanctuarului s-a celebrat la 20 august 1876. Datorită importanţei pe care a căpătat-o în decursul timpului, la 3 ianuarie 1948, acest loc de pelerinaj a fost ridicat la rangul de basilica minor de către papa Pius al XII-lea.

Marele pelerinaj de la Şumuleu Ciuc are loc, în fiecare an, în ajunul sărbătorii Rusaliilor, iar Liturghia se celebrează la altarul special amenajat pe muntele Şumuleul Mic.

Pr. Iosif Dorcu