Unde există bunăvoinţă, rezultatele apar

"Timpul trece repede, problemele se amplifică, iar şansele pentru a rezolva problema refugiaţilor din Mangudo, regiunea Forole, sunt din ce în ce mai mici" - cu aceste cuvinte începeau misionarii noştri din Kenya unul dintre numeroasele mesaje e-mail pe care le primim de la Crăciun încoace la Centrul Misionar Diecezan Iaşi, după ce un conflict violent în această regiune a făcut ca mai bine de 300 de familii să fugă din faţa războiului, lăsând totul în urmă.

Deşi au fost trimise fonduri, iar preoţii i-au ajutat pe oamenii refugiaţi cu apă şi alimente, la ultima vizită în Mangudo, înainte de scrierea acestui articol, au constatat că apa pe care au trimis-o, aproximativ 84.000 de litri, era pe terminate, iar alimentele erau şi ele puţine. Cu toate acestea, bucuria lor era aceea că, prin ajutorul pe care l-au oferit, bătrânii satului s-au arătat mult mai deschişi la dialog şi colaborare. Chiar liderii comunităţii refugiate au cerut educaţie pentru copiii lor şi prezenţa preoţilor în discuţiile din cadrul tribului. Pentru a înţelege ce înseamnă acest dialog, cred că ar fi oportună mărturia unui reporter italian după o vizită în tribul Rendile, Kenya.

"Călătoria mea în tribul Rendile, pentru o emisiune televizată, a fost posibilă datorită unui preot italian, Redento Tignonsini, care de cinci ani trăieşte în mijlocul acestor oameni. Timp de opt luni preotul a străbătut pe jos întreg teritoriul tribului, trăind ca un rendile, dormind în satele lor, hrănindu-se cu puţinul care îi era oferit: făină, lapte şi sânge de cămilă. În schimbul bunătăţii şi simplităţii sale, oamenii tribului i-au răspuns prin prietenia lor. Apropiindu-se mai mult, preotul a început să-i ajute în îngrijirea şi vindecarea celor bolnavi, a instituit o şcoală şi a oferit sfaturi de viitor ori de câte ori i-a fost cerut ajutorul. În cele din urmă, bătrânii tribului i-au spus:

- Nu ştim de unde eşti, nu ştim cine este tatăl tău, nici cine este mama ta, nu ştim de unde vii şi, dacă am vrea să mergem în satul tău, nu ştim calea. Dar, pentru că ai venit în pace, ai împărţit cu noi hrana de fiecare zi şi suferinţele noastre, acum te considerăm ca pe unul de-ai noştri.

Redento, "preotul rendile" - aşa cum îmi place mie să-i spun -, a instaurat un nou dialog. Orice iniţiativă era discutată cu sfatul bătrânilor: ajutorarea săracilor, distribuirea apei, educaţia copiilor erau analizate, discutate şi aprobate în întâlnirile tribului la care participa şi Redento, având îmbrăcămintea sa specifică de consilier.

Toate acestea au fost posibile datorită acestui preot care a ştiut să se apropie de oamenii tribului şi, bineînţeles, datorită oamenilor care l-au susţinut".

Nu există în lumea aceasta nicio schimbare fără ca mai întâi să existe un gând bun, un gest de bunăvoinţă care să-i stea la bază. La fel şi în Kenya, nu ştim care vor fi rezultatele, dacă vom reuşi să-i ajutăm şi pe mai departe cu apă şi hrană, cu educaţia copiilor, construind cele două săli de clasă mult aşteptate, însă le suntem aproape, suntem singura lor speranţă, singura lor sursă de ajutor şi se bucură că le suntem alături - este ceea ce ne-au transmis bătrânii satului.

Transmitem şi noi gândurile preoţilor din Kenya: "Mulţumim tuturor binefăcătorilor şi ne rugăm ca ei să fie din ce în ce mai mulţi. Orice gest, cât de mic, este un mare ajutor pentru aceste persoane sărace şi neajutorate".

Pr. Florin-Petru Sescu