Catolicii din Moldova în timpul Primului Război Mondial (XVI)
Exemple de dăruire - Generalul Lafont
Continuăm să ne întrebăm ce a însemnat Primul Război Mondial pentru catolicii din Moldova. În acest număr încercăm să descoperim informații despre generalul Lafont, care, conform cuvântării ținute la înmormântarea lui de către pr. Gervais, dincolo de faptul că a jucat un rol deosebit pe frontul de apărare a țării, și-a oferit viața lui Dumnezeu; bolnav fiind, îi vizita pe bolnavi, primind moartea sa cu seninătate.
Generalul Lafont a fost consilierul generalului Henri Mathias Berthelot (1861-1931), comandantul misiunii militare franceze la Iași. Pe numele său întreg Henri Pierre Lafont-Marron, generalul s-a născut în 1865 în Cuba. A murit la vârsta de 53 de ani la Iași, rămășițele sale pământești aflându-se în cavoul militar francez din cimitirul "Eternitatea" din Iași. A fost decorat cu "Legiunea de Onoare" și "Crucea de Fier". Este erou al Franței.
Pe panoul din cimitirul "Eternitatea" este notat: "În momentul în care ia naștere România Mare, moare de gripă spaniolă, la 12 decembrie 1918 (stil nou, n.n.), atașatul militar, generalul Lafont, unul dintre artizanii celei de-a doua intrări în război a armatei regale". A avut sediul în casa Costache Ghica, sediul Legației Franceze în România până la 14 decembrie 1917, când diplomații francezi s-au retras la București, lăsându-l la Iași pe generalul Lafont.
Registrul răposaților specifică: Henri Lafont, comandant în armata franceză, a murit la 29 noiembrie 1918, întărit cu sfintele taine de pr. augustinian Gervasio Quenard; a fost înmormântat la 3 decembrie.
Despre acest general avea să scrie viitorul episcop Mihai Robu, în revista "Lumina creștinului" (1 martie 1919, p. 40), un articol intitulat "Moarte creștinească eroică":
"Printre membrii misiunii franceze venite în țară la noi pentru refacerea și organizarea armatei noastre, după retragerea ei pe frontul Galați - Mărășești - Târgu Ocna - Dorna, se află și colonelul Lafont, numit mai târziu general. Îl pomenim aici pentru că era creștin catolic de treabă și pentru că a murit ca un erou creștin. După retragerea misiunii franceze la 27 februarie 1918, generalul Lafont rămase la Iași ca atașat militar francez. Nu era duminică sau altă zi de sărbătoare în care să nu fi venit la Liturghie la biserica-catedrală, dând pildă de evlavie și reculegere tuturor celor de față. Deseori, primea sfintele sacramente.
Cum i-a fost viața, așa i-a fost și moartea. La 18 noiembrie a fost de față la intrarea triumfală a familiei regale și a armatei române în București. Întorcându-se din București înapoi la Iași, căzu bolnav de gripa spaniolă infecțioasă. Grija lui cea dintâi fu să se pună în regulă cu Dumnezeu, și apoi să aștepte cu fața senină moartea. [...]
Înmormântarea generalului Lafont se făcu la 3 decembrie. A luat parte lume multă, cu tot timpul cel urât. Liturghia pentru dânsul a cetit-o p. Gervais (cel care a ținut și predica, n.n.), la ora 10, în capela Maicilor de Sion, unde era așezat corpul defunctului pe catafalc. Erau de față mitropolitul Pimen al Moldovei, generalul francez Berthelot, autoritățile noastre militare și civile, preoții și seminariștii noștri. La cimitir s-au mai ținut două discursuri, unul de d. general Petala, din partea armatei române, celălalt de d. general Berthelot, din partea armatei franceze. Artileria a tras două salve de tun la coborârea sicriului în mormânt.
Dumnezeu să-l odihnească!"
"El este din sămânța acelora - avea să sublinieze predicatorul la înmormântare - care, întrupând dreptatea, lepădarea de sine și duhul de jertfă, contribuie, în acest timp, la opera cea uriașă a reclădirii unei lumi nouă..."
Pr. Cornel Cadar