Creștinul - ferment de unitate
Viața omului se desfășoară între cer și pământ. Ca locuitor al pământului, el face parte dintr-o comunitate, are anumite drepturi și obligații. Însă destinația omului este cerul și, de aceea, este necesară mereu o reîmprospătare a acestei chemări, astfel încât viața sa să ajungă la împlinire într-un echilibru între cele două realități.
În zorii creștinismului, prezența creștinilor se făcea simțită prin spiritul carității și al fraternității cu care trăiau, avându-l ca model de viață pe Isus, care îi învățase: "Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți ucenicii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții" (In 13,35). Totodată, caritatea era liantul care îi menținea uniți (cf. Fap 4, 32), iar prin viața lor dădeau o veritabilă mărturie de credință favorabilă răspândirii mesajului mântuirii.
Pentru a trăi ca adevărați fii ai lui Dumnezeu este necesar ca îndemnul lui Isus să fie reînnoit în permanență în contextul vieții noastre. Cu gândul și inima îndreptate spre apropiata vizită a papei Francisc în țara noastră, să ne menținem privirea ațintită spre Isus, rugându-l să reverse asupra noastră harul unității pentru a merge împreună, având sentimentele pe care le-a avut el însuși atunci când s-a rugat "ca toți să fie una" (In 17,21).
Celina Romila