

Creştinul - ferment de unitate
Viaţa omului se desfăşoară între cer şi pământ. Ca locuitor al pământului, el face parte dintr-o comunitate, are anumite drepturi şi obligaţii. Însă destinaţia omului este cerul şi, de aceea, este necesară mereu o reîmprospătare a acestei chemări, astfel încât viaţa sa să ajungă la împlinire într-un echilibru între cele două realităţi.
În zorii creştinismului, prezenţa creştinilor se făcea simţită prin spiritul carităţii şi al fraternităţii cu care trăiau, avându-l ca model de viaţă pe Isus, care îi învăţase: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35). Totodată, caritatea era liantul care îi menţinea uniţi (cf. Fap 4, 32), iar prin viaţa lor dădeau o veritabilă mărturie de credinţă favorabilă răspândirii mesajului mântuirii.
Pentru a trăi ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu este necesar ca îndemnul lui Isus să fie reînnoit în permanenţă în contextul vieţii noastre. Cu gândul şi inima îndreptate spre apropiata vizită a papei Francisc în ţara noastră, să ne menţinem privirea aţintită spre Isus, rugându-l să reverse asupra noastră harul unităţii pentru a merge împreună, având sentimentele pe care le-a avut el însuşi atunci când s-a rugat "ca toţi să fie una" (In 17,21).
Celina Romila