O floare preţioasă în grădina Maicii Domnului

Dacă Maria este floarea florilor spirituale, cinstită pe tot parcursul anului bisericesc şi venerată în chip deosebit în luna mai - luna florilor -, înseamnă că toţi cei care o iubesc şi o preţuiesc pot deveni flori la fel de frumoase în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor, dacă îşi doresc să devină imagini fidele ale Mamei noastre cereşti.

Meditând şi admirând viaţa fericitului episcop martir Anton Durcovici, putem descoperi pe chipul său şi în întreaga sa viaţă frumuseţea unui suflet curat şi nobil, care a trăit şi a crescut în familia sa din Bad Deutsch-Altenburg, sub privirile iubitoare ale mamei sale. În ea se oglindea frumoasa imagine a sfintei Fecioare Maria, cinstită şi preţuită în casa soţilor Francisc şi Maria Durcovici ca fiind cea mai frumoasă şi mai atrăgătoare floare a lunii mai.

Nelipsită între icoanele ce împodobeau casa părintească, dar mai ales din sufletul şi evlavia mamei sale, Maria, farmecul şi frumuseţea Fecioarei s-au întipărit profund în sufletul copilului, tânărului şi, mai târziu, în viaţa preotului şi păstorului Anton, astfel încât a fost mereu însoţit de chipul şi ocrotirea Mamei sale cereşti. Pe ea a ales-o să-i fie adevărata icoană a iubirii şi dăruirii sale atât în perioada de formare, cât mai ales în cea de slujire a poporului încredinţat spre păstorire.

Statuia Maicii Domnului de la Lourdes, prezentă atât în casa, cât şi în locul de slujire al episcopului de mai târziu, denotă grija lui de a-şi modela purtarea şi munca după imaginea ei. E frumos să ştim că această imagine a Maicii Preacurate l-a însoţit şi l-a inspirat mereu să rămână, asemenea Mariei, lăcaş sfânt pentru Isus Cristos, cel care a binevoit să coboare din cer, să se nască şi să crească precum un adevărat tezaur ceresc de iubire, de sfinţenie şi de desăvârşire.

De la sfânta Fecioară Maria a copiat mama fericitului Anton farmecul unei frumuseţi cereşti pe care, printr-un program neîntrerupt de cinstire şi de iubire, a transmis-o tânărului Anton, devenit mai târziu vrednic de a fi ales şi cules ca o floare preţioasă, stropită şi împodobită de culoarea sângelui, adică asemenea unui trandafir împurpurat în grădina Bisericii noastre din România.

Nu cred că a fost numai o simplă coincidenţă că fericitul Anton s-a născut în luna mai (ziua a 17-a), şi că tot în luna mai a anului 2014, la aceeaşi dată, a fost aşezat în coroana cu flori cereşti a calendarului nostru bisericesc, ca o floare înnobilată cu sângele iubirii totale, completând astfel gama florilor spirituale din frumoasa grădină a ţării noastre.

Când Sfântul Părinte papa Francisc a stabilit înscrierea episcopului Anton, mărturisitor şi martir al credinţei, în catalogul fericiţilor, l-a caracterizat ca fiind o stea, aşa cum avea să declare şi cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor: "Prin beatificarea episcopului Anton Durcovici se aprinde încă o stea pe bolta cerească a martirilor lui Cristos!" Într-adevăr, o nouă făclie este aşezată pe altarul de jertfă şi de preamărire a lui Dumnezeu, cel de trei ori sfânt, şi o nouă floare este aşezată în buchetul sfinţilor şi martirilor poporului nostru. Fericitul Anton a urcat Calvarul, asemenea lui Cristos, pentru a fi răstignit şi apoi primit de către Cel Înviat în bucuria veşnică a Ierusalimului ceresc.

Plin de admiraţie faţă de acest excepţional episcop, papa Francisc îl numeşte, în scrisoarea sa apostolică, "păstor plin de zel, apostol al adoraţiei euharistice şi mărturisitor eroic al comuniunii cu scaunul lui Petru".

Ne-am bucurat atunci, în ziua de 17 mai 2014, să trăim un asemenea moment de înălţare şi să privim cum se dezveleşte chipul luminos al episcopului nostru ca o floare aleasă şi ca o nouă stea pe bolta Bisericii noastre din Moldova, adică a Biserici noastre locale.

Ne impresionează rugăciunea pe care o îndrepta spre Maica Domnului: "Primeşte, Fecioară Preasfântă, rugile şi suferinţele noastre drept ispăşire şi pentru întoarcerea păcătoşilor, a fraţilor noştri rătăciţi, care atât de mult, prin fărădelegile lor, rănesc Inima Preasfântă a lui Isus şi inima ta de mamă. Iartă-i, Mamă îndurătoare, că nu ştiu ce fac, du-i şi pe ei la limanul mântuirii! Dobândeşte-ne, lor şi nouă tuturor, prin bunătatea ta, harul ca într-o zi să fim cu toţii în cer împreună cu tine, pentru a cânta milostivirile inimii tale neprihănite şi a proslăvi laolaltă bunătatea Preasfintei Treimi". Sunt cuvinte evanghelice care vor să ilustreze credinţa şi încrederea sa în ocrotirea şi grija Mamei cereşti, cuvinte scrise cu litere de aur şi de sânge, izvorâte din inima sa blândă şi smerită, atât de asemănătoare cu inima lui Isus şi a Mamei noastre, Maria.

Sfinţiile Voastre, dragi fraţi şi surori în Cristos,
iubiţi cinstitori ai Maicii Domnului
şi ai episcopului nostru Anton,

La sfârşitul lunii mai, închinată Maicii Domnului, şi la începutul lunii iunie, dedicată inimii preasfinte a lui Isus, Sfântul Părinte papa Francisc ne va vizita ţara şi va ajunge şi la noi. Vrea să ne întâlnească, vrea să ne îndemne să stăm mereu uniţi sub braţele Maicii noastre, adorându-l pe Isus, prezent pe altarul catedralei noastre.

Intrând mai întâi în catedrala noastră, papa Francisc, printr-un gest de mare iubire şi preţuire, doreşte să o onoreze pe Mama noastră comună, patroana şi ocrotitoarea noastră cerească, sfânta Fecioară Maria, Regină, şi totodată să-i aducă un prinos de cinstire marelui nostru episcop martir Anton, pe care nu demult l-a ridicat la cinstea altarelor. Ne bucurăm că Sfântul Părinte va împărtăşi înaintaşilor noştri, celor vârstnici şi bolnavi, binecuvântarea sa pontificală ca un semn de recunoştinţă pentru jertfele şi iubirea lor, cu care ne-au transmis viaţa şi credinţa - fundament pentru clipele de azi şi garanţie pentru viitorul nostru de credinţă.

Ne bucurăm să-l întâmpinăm şi să-l primim apoi în mijlocul nostru, în centrul oraşului, unde este aşteptat de copiii, adolescenţii şi tinerii Bisericii noastre, însoţiţi de părinţii şi familiile lor, precum şi de pelerinii veniţi din toate comunităţile noastre, din întreaga Moldovă şi din străinătate, adunaţi cu toţii sub braţele ocrotitoare ale Maicii Sfinte, pentru a primi cuvântul său părintesc şi binecuvântarea sa apostolică, animaţi cu toţii de îndemnul "Să mergem împreună!".

Să mergem împreună toţi cei prezenţi, catolici şi de alte confesiuni, autorităţi şi oaspeţi din ţară şi din străinătate, oameni de bunăvoinţă, dornici să trăiască în armonie şi pace! Nu vom uita cuvintele sale, rugăciunea de consacrare a tuturor familiilor, a oraşului nostru, Iaşi, a Bisericii noastre locale, precum şi a întregului nostru popor.

Vă invităm, dragi credincioşi şi cinstitori ai Maicii Domnului, să-l întâmpinăm pe papa Francisc cu mult entuziasm, cu flori în mâini, cu inimi pline de bucurie, ca astfel să arătăm că suntem una!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi