
Mărturisitori ai credinţei creştine (III)
Cred în învierea morţilor
Dumnezeu, iubirea, a creat fiinţa umană armonioasă, trup şi suflet, spre gloria sa. Din păcate, neascultarea de porunca lui Dumnezeu a primilor părinţi, Adam şi Eva, a avut ca urmare pierderea naturii iniţiale, fericite. Urmaşii primilor oameni vor moşteni starea naturii umane decăzute, având drept final moartea, care nu este o "trecere în nefiinţă", cum se exprimă atâţia neavizaţi, ci separarea trupului uman, material, coruptibil, de sufletul nemuritor. Întreaga istorie a omenirii este străbătută de ecoul "Memento mori" (lat. "Adu-ţi aminte că vei muri"), înţeles şi însuşit în mod diferit.
Creştinul practicant mărturiseşte răspicat, împreună cu Biserica creştină, cel de-al 11-lea articol din Crez: "Cred în învierea morţilor", cu precizarea că e vorba despre învierea trupurilor, indiferent de modul în care s-au despărţit de sufletele lor. Temeiul acestei credinţe este atotputernicia divină şi iubirea nemărginită a Tatălui ceresc.
Sfânta Scriptură, atât Vechiul, cât şi Noul Testament, ne oferă numeroase atestări cu privire la acest adevăr. Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Isus Cristos, "calea, adevărul, viaţa şi lumina lumii", prin tot ce a spus şi a înfăptuit, este cel mai îndreptăţit să i se dea crezare. În întreg capitolul al 11-lea al evangheliei a patra, sfântul apostol şi evanghelist Ioan ne relatează, cu belşug de amănunte, episodul învierii lui Lazăr, cu acele cuvinte spuse de Isus Martei, mult întristată de moartea fratelui său: "Fratele tău va învia [...] Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci" (In 11,23.25-26). Aceste cuvinte sunt repere sigure pentru viaţa noastră de credinţă. Cuvintele Martei, ca răspuns la întrebarea pusă ei de către Isus cu privire la puterea lui de a învia morţii: "Da, Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume" (In 11,27), ni le putem însuşi cu fermitate.
Dar argumentul suprem pentru învierea morţilor este însăşi învierea lui Cristos. În această privinţă, sfântul apostol Paul se exprimă cu toată dârzenia: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră [....] Dar, acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi. Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă" (1Cor 15,14.20-23).
P.A.D.