Numirea fericitului Anton Durcovici ca episcop de Iaşi

Moartea subită a episcopului Mihai Robu la Beiuş, la 27 septembrie 1944, a marcat începutul unei perioade dificile în căutarea unui păstor al Diecezei de Iaşi. Şi dacă Sfântul Scaun a ajuns repede la alegerea şi numirea unui nou episcop, nu la fel a făcut statul român, trecut pe drumul "construirii" socialismului sub baionetele Armatei Roşii.

Problema numirii unui episcop de Iaşi a reprezentat subiectul unei corespondenţe dintre Nunţiatura Apostolică din Bucureşti şi Sfântul Scaun. Unul dintre numele vehiculate era acela al pr. Ioan Duma, OFMConv. Alături de Ioan Duma, nunţiul îl indica şi pe Mons. Anton Durcovici, "prelat foarte demn, cu calităţi pastorale excelente..., merituos, pios, erudit, stimat de cler şi de popor". Mai mult, Andrea Cassulo îl considera pe Anton Durcovici "primul dintre toţi" candidaţii. Totuşi, existau, după părerea lui, două obstacole în numirea lui Durcovici ca episcop de Iaşi: vârsta înaintată şi etnia austriacă.

La 25 octombrie 1945, cardinalul Tardini îi scria nunţiului Cassulo că "Sanctitatea Sa... a luat decizia de a-l promova la scaunul episcopal de Iaşi pe Rev. Mons. Anton Durcovici". Nunţiul urma să-l întrebe pe candidat dacă acceptă numirea, iar apoi să facă demersurile necesare pe lângă guvernul ţării.

La 26 iulie 1946, Victor Brabeţianu, secretar general al Ministerului Regal al Afacerilor Externe, într-o discuţie cu Mons. Guido del Mestri, auditor al Nunţiaturii, îi spunea acestuia că viitorul episcop de Iaşi trebuie să fie român nu doar prin cetăţenie, ci şi prin origine, fapt care însemna refuzul acceptării lui Durcovici ca episcop de Iaşi.

În faţa refuzului autorităţilor române de a recunoaşte numirea lui Anton Durcovici ca episcop de Iaşi, la 25 noiembrie 1946, acesta, împreună cu arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar, au prezentat papei Pius al XII-lea o soluţie pentru ieşirea din impas, şi anume numirea ca episcop de Iaşi a parohului de Galaţi, Ioan Duma. În opinia celor doi prelaţi, Ioan Duma era persoana cea mai potrivită pentru primirea acestei misiuni, datorită calităţilor sale preoţeşti, având şi agrementul autorităţilor române, întrucât "s-a născut în România, e român şi cetăţean român, are nume tipic român", calităţi care îi lipseau Mons. Anton Durcovici pentru a fi recunoscut de către noile autorităţi statale de la Bucureşti. Ţinând cont de calităţile sale personale ca om şi ca preot, dar şi de a fi român prin origine şi prin cetăţenie, cei doi prelaţi afirmau "în faţa Domnului că Rev. pr. Ioan Duma este o persoană foarte demnă şi numirea sa ca episcop al Diecezei sufragane de Iaşi... nu va întâmpina nicio dificultate".

Zadarnică a fost însă intervenţia ÎPS Alexandru Th. Cisar şi a Mons. Anton Durcovici pe lângă Sfântul Scaun în favoarea numirii ca episcop de Iaşi a pr. Ioan Duma. Pius al XII-lea a insistat în continuare asupra numirii Mons. Anton Durcovici, acordul autorităţilor române fiind dat la începutul lunii aprilie 1948. Însă scurtă i-a fost păstorirea, căci la puţin peste un an de la consacrarea episcopală şi luarea în posesie a diecezei a fost arestat şi închis.

Pr. Petru Ciobanu

* * *

În aula "Fericitul Anton Durcovici" de la catedrala din Iaşi, în prezenţa PS Petru Gherghel şi a PS Aurel Percă, la 10 decembrie, între orele 16.00 şi 18.00, va avea loc simpozionul "Catolicii din România şi Marea Unire", dedicat fericitului episcop martir. Vor conferenţia pr. Isidor Iacovici, despre devotamentul fericitului Anton faţă de Fecioara Maria, şi dr. Anton Coşa, despre recunoştinţa faţă de eroii catolici. Vor fi prezentate cărţile: Monumentele eroilor catolici din Dieceza de Iaşi din Războiul Întregirii Neamului (pr. Cornel Cadar); Prin jertfă către Marea Unire (dr. Anton Coşa); Scrieri spirituale spaniole. Tălmăciri din Tereza de Avila, Juan de Avila şi Luis de Granada (pr. Alois Bulai şi Amelia Sandu Andrieş) şi Adu-ţi aminte, Marie, şi de România (pr. Ştefan Lupu). Simpozionul se va încheia cu vizionarea unui film documentar despre devoţiunea fericitului Anton faţă de Maica Domnului (dr. Dănuţ Doboş).