Secvenţe din interiorul Sinodului

Sinodul tinerilor a însemnat multă pregătire prealabilă, fizică şi spirituală. El a determinat o concentrare din partea întregii Biserici asupra unei teme fără precedent: tinerii. Cei 257 de episcopi sinodali împreună cu cei 49 de tineri din întreaga lume au dialogat, şi-au împărtăşit viziunile şi punctele de vedere, au răspuns, pe cât le-a fost posibil, la multele întrebări care privesc viaţa, credinţa, rolul şi provocările actuale ale tinerilor. De multe ori a revenit întrebarea: Ce atitudine trebuie să aibă Biserica pentru a-i însoţi pe tineri pe drumul lor? Cum pot fi aduse la un numitor comun realitatea, normele şi conştiinţa atunci când e vorba de tineri?

La un moment dat, o tânără din Slovacia, din numărul celor 49, a vorbit despre importanţa însoţirii spirituale a tinerilor, subiect care a revenit de multe ori în luările de poziţie ale părinţilor sinodali. Cineva a afirmat puternic că Biserica ar trebui să trezească nelinişte în tineri, nu doar să caute cu orice preţ să răspundă la întrebări. A fost lăudată de unii mărturia atâtor tineri din ţările în care creştinii sunt maltrataţi şi discriminaţi sau, mai rău, prigoniţi. Urmează să fie redactat un document în care să fie expuse în sinteză rezultatele atâtor discuţii în cercuri mici, desfăşurate pe mai multe categorii lingvistice, precum şi în adunările plenare.

De exemplu, în cercul englez a fost accentuată varietatea de probleme sociale şi de educaţie în familie, cu care se confruntă mulţi tineri, îndeosebi în ţările mai puţin dezvoltate. Cercul francez a cerut să se revizuiască şi să se actualizeze felul de a fi misionar al Bisericii, luând în considerare formarea atentă a preoţilor şi abordarea competentă a temei sexualităţii din partea acestora. Cercul german a tematizat raportarea foarte rezervată şi cu suspiciune a tinerilor la Biserică, motivată în trei feluri: discrepanţa dintre imaginea lumii reale şi a celei propuse de Biserică, morala legată de sexualitate, divorţ, avort, recăsătorire, rolul femeii în Biserică şi, în sfârşit, analogia pe care mulţi o fac între religie şi violenţă, inspiraţi din trecutul istoric al religiilor şi din contemporaneitate. Cercul spaniol a pus în lumină problemele pe care le ridică digitalizarea lumii şi globalizarea. Cercul italian a vorbit despre caracterul eterogen al universului tinerilor creştini şi despre îndepărtarea lor de Biserică din cauza autoritarismului şi a uzului de putere demonstrate de aceasta, lucru care impune o convertire generală. Cercul portughez a remarcat frecventa incapacitate a Bisericii actuale de a transmite valorile ei legate de sexualitate şi a cerut o relectură a formării persoanelor consacrate sub aspectul sexualităţii.

Vorbindu-le tinerilor la o întâlnire care a avut loc la 6 octombrie, papa Francisc a ţinut să precizeze că el nu deţine răspunsurile la atâtea întrebări care au venit de peste tot. Răspunsurile vin după toată munca din cadrul lucrărilor sinodale. El îşi doreşte ca, în acest mare moment de reflecţie asupra sieşi şi a tinerilor, Biserica să dovedească un simţ al concreteţii, adică să vadă şi să ţină cont de cum sunt tinerii în lumea de astăzi şi cum este lumea în care ei trăiesc. El îşi mai doreşte o Biserică în stare să arate coerenţă, pentru a se recâştiga pe sine şi pentru a-i putea avea realmente pe tinerii ei.

Pr. Cristian Diac