Concluzii la referendum

În fond, familia nu pierde niciodată! Pentru că vine de la "începuturi", pentru că Dumnezeu l-a vrut pe om ca bărbat şi femeie, indiferent de definiţii, de referendumuri, de ideologii, de filozofii şi chiar indiferent de cultură, ea va continua să rămână izvor de iubire, de comuniune şi de viaţă.

Românii au fost chemaţi să aleagă între firesc şi "zvonuri", "bănuieli", "mize", "dedesubturi", "temeri" etc. La final se pare că au învins cele din urmă. Boicotul, bazat mai degrabă pe indiferenţă decât pe o maturitate umană şi conştientă, a pus familia la muncă.

Teme precum: alcoolul, violenţa domestică, lipsa educaţiei şi a condiţiilor materiale, lipsa spitalelor, a şcolilor şi a grădiniţelor, abandonarea copiilor şi abandonul şcolar, lipsa politicilor familiale, pe alocuri indiferenţa religioasă, toate acestea şi multe altele au fost semnalate în această perioadă ca urgenţe care nu mai suferă amânare. Unele, e adevărat, presupun intervenţia statului, dar altele privesc în mod direct familia.

S-a afirmat, de asemenea, că "iubirea nu se votează", şi e cu totul adevărat, nu se votează, pentru că iubirea este Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se votează. În el se crede şi atât!

Din toată această mobilizare nu a câştigat o definiţie, ci familia. Nu a fost definită în Constituţie ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, deşi viaţa de zi cu zi ne-o demonstrează din plin, ci ne-a angajat la o profundă transformare a ei.

După un astfel de "duş rece", nu trebuie să aşteptăm să ni se impună "diversitatea", "genul nedefinit" sau alte surogate de familie, ci trebuie să ne "suflecăm mânecile" şi să vedem ce nu funcţionează, ce avem de remediat.

S-a putut vedea în această perioadă şi o profundă unitate între confesiunile creştine, ca şi între religii. Familia a fost cea care ne-a unit şi care ne-a arătat că putem avea un drum comun, că "ceea ce Dumnezeu a unit omul nu poate să despartă" (Mc 10,9). Am învăţat că putem lucra împreună, că ne putem inspira şi îmbogăţi într-un sector care îl priveşte pe om în general, aşa cum este familia.

Iar de aici, ca şi într-o căsătorie care abia începe, va rămâne munca celor doi, a soţului şi a soţiei, va rămâne munca familiei şi a celor care o susţin, a Bisericii, a statului, a fiecărui om în parte. Pentru că, da, trebuie să o recunoaştem, fără familie nu pot exista nici Biserica, nici statul, nu poate exista nimeni...

Familie, contează pe noi, te vom iubi, te vom susţine, te vom apăra, vom continua să ţi-l oferim pe Dumnezeu, normalitatea, firescul!

Pr. Felician Tiba