Răspundem cititorilor
* G. (e-mail). "Vin cu o problemă a unei foste colege. [...] Băiatul ei [...] a cunoscut o fată catolică cu care s-a logodit. Fata este catolică practicantă. Cununia este planificată pentru anul viitor. [...] În vederea căsătoriei, preotul catolic i-a cerut mirelui adeverință de Botez, act care nu poate fi obținut deoarece băiatul a fost botezat [...] în regim de urgență, ca urmare a unei boli ce-i punea viața în pericol, într-un spital. [...] Întrebarea este: cum s-ar putea rezolva acest caz pentru ca băiatul să fie cununat mixt? Ar fi îndeajuns o declarație a mamei dată în fața unei autorități ecleziale de la episcopie și, eventual, eu să fiu martor? Vă mulțumesc!"
De regulă se procedează așa: la parohia la care se face dosarul și se face pregătirea pentru cei ce vor să se căsătorească, în caz că nu se poate face dovada cu un act pentru botez și stare liberă, există posibilitatea de a se face dovada prin doi martori care sunt supuși la jurământ și semnează un document care se atașează la dosar. Dacă martorii nu se pot deplasa la locul unde logodnicii fac pregătirea, atunci pot să depună jurământul la orice parohie, în fața preotului paroh sau a preotului care se ocupă de căsătorii și apoi documentul va fi dus la parohia unde este dosarul.
* Angela Mihăeș (Ploscuțeni). "Aș începe cu un cuvânt de salut, un cuvânt de mulțumire pentru această minunată editură, implicit pentru această revistă. Sunt 28 de pagini care conțin multe informații utile și practice, sfaturi și povestioare din care avem toți de învățat. Este o revistă pe care o aștept în fiecare lună cu mult entuziasm și interes. Pentru aceasta vă mulțumesc din suflet!"
Vă mulțumim și noi pentru cuvintele frumoase. Astfel de cuvinte ne dau curaj și putere pentru a lucra cu mai multă dăruire. Cu siguranță, sunt mulți cei care sunt în același gând cu dv., dar nu au curajul să ne scrie, credem că acum ați lansat o provocare. Vă dorim binecuvântare de la Domnul și așteptăm să ne mai scrieți!
* Dorin Teodorescu (e-mail). "Dragă redacție, meditația de astăzi, 19 septembrie, mă determină să vă scriu, deși de mult aș fi vrut s-o fac. Îl felicit pe părintele Cristian Diac pentru tălmăcirea profundă, sensibilă și pilduitoare a iubirii lui Isus. Îl felicit pentru toate meditațiile sale, mai ales că apar în selecta companie a papei Francisc. Domnul să vă binecuvânteze lucrarea pe care o faceți în numele lui și spre binele nostru!"
Vă mulțumim mult pentru gândurile exprimate. Cei care lucrează la redactarea publicației "De la Răsărit până la Apus" sunt onorați că sunteți un fidel utilizator al ei și că trageți folos din meditațiile propuse. Vom transmite mesajul dv. părintelui Cristian Diac. Cu siguranță, aprecierile vor fi o încurajare pentru a lucra cu zel și pe mai departe.
* Mihaela (e-mail). "Pentru că luna octombrie stă să ne calce pragul, doresc să împărtășesc cu dv. și cu toți cititorii revistei, care știu că sunt câteva mii, uimirea și bucuria pe care am trăit-o în perioada studenției. Să fi fost în luna octombrie a anului 2005, când mă grăbeam să ajung la cursuri. În fața mea, în drum spre universitate, erau mulți tineri, dar unul mi-a atras atenția în mod deosebit; avea în mâna dreaptă rozariul și era la vedere atât cât să poată roti bobițele. Credeam că îl ține în mână și atât, dar, urmărindu-l cu atenție, am văzut că, de fapt, el se ruga. Am rămas atât de uimită și în același timp atât de surprinsă încât am rostit în șoaptă: credeam că nu se mai roagă nimeni Rozariul, mai ales un băiat... Eu mergeam la biserică în fiecare duminică, poate câteodată și în timpul săptămânii, când mă înduram să las studiul. Din acea zi a lunii octombrie, nu numai că am început să merg mai des la biserică, dar am hotărât să mă rog în fiecare zi sfântul Rozariu, și acum continui împreună cu familia (soț și copii), chiar dacă mai întâlnesc câte un obstacol de genul: «Iar!? Avem de învățat»... Câtă influență poate avea un simplu gest! Pentru mine era un străin, un necunoscut, și a dat o mărturie așa de frumoasă despre rugăciunea Rozariului! M-aș bucura foarte mult dacă s-ar promova mai mult această rugăciune, știu că mulți, nu numai copiii și tinerii, dar nici cei adulți nu mai sunt familiarizați cu această rugăciune. Doar cei în vârstă o mai practică și ici-colo câte un tânăr".
Am publicat aproape în întregime mesajul dv. pentru a-l putea citi cât mai mulți. Și dacă ați propus să fie promovată mai mult rugăciunea Rozariului, redăm mai jos câteva îndemnuri extrase din primele pagini ale cărții "Maria în misterele Rozariului" de pr. Claudiu Dumea, Editura Arhiepiscopiei de București, 1997: "Rugăciunea sfântului Rozariu este rugăciunea poporului simplu, umil, fără pretenții, a celor mici asemenea copiilor, așa cum ne vrea Cristos pe toți dacă vrem să intrăm în împărăția cerurilor, oricâtă știință am avea noi și oricare ar fi funcția noastră în societate sau în Biserică. Oamenii mici și simpli iubesc această rugăciune mică și simplă, fiindcă o simt pe Maria ca pe una de-a lor, adică o ființă mică și simplă... Cei mândri și cei dornici să se dea în spectacol, cei care vor să apară extraordinari nu înțeleg această rugăciune, o disprețuiesc considerând-o plictisitoare, monotonă; o repetare inutilă a aceleiași formule. În schimb, o iubesc și o practică cei simpli... Cunoașteți istoria Diavolului trimis în lume ca să piardă pe creștini în timpul persecuțiilor? Diavolul, pornit la drum, a ajuns într-un loc unde locuia un bătrân și nu a mai putut să-și mai continue drumul. A rămas imobilizat acolo câteva zile, apoi s-a întors, acoperit de rușine, la mai-marele infernului care-l trimisese în misiune. Acesta l-a certat aspru: «De ce nu ți-ai făcut datoria?» Subalternul i-a răspuns: «Am întâlnit în cale un bătrân care se ruga și cu forța care ieșea din rugăciune mă ținea pe loc. Am așteptat câteva zile sperând că va întrerupe rugăciunea ca să pot înainta. În zadar. Drept care m-am întors sa-ți raportez cele întâmplate». Să iubim rugăciunea Rozariului, să o spunem zilnic, fără întrerupere, toată viața, și putem fi siguri că Diavolul, cu toate atacurile și ispitele lui, nu va avea niciun succes".