Kalwaria Zebrzydowska

Pe drumul dintre Cracovia şi Wadowice, la doar 14 km de oraşul natal al sfântului papă Ioan Paul al II-lea, se află unul dintre cele mai importante sanctuare ale Poloniei, Kalwaria Zebrzydowska, care în anul 1999 a fost înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Pelerinul care ajunge aici, la poalele muntelui Lanckorona, găseşte o oază de linişte, frumuseţe şi spiritualitate. Situat printre coline domoale împădurite, arhitectura sanctuarului şi a celor 42 de capele se îmbină armonios cu peisajul înconjurător. Complexul monastic este constituit de bazilica în stil baroc, un convent al călugărilor minori franciscani, o casă pentru pelerini şi 42 de capele, amplasate în împrejurimi pe o distanţă de 6 km, dedicate pătimirilor lui Isus şi Maicii Domnului. Multe dintre aceste edificii sunt originare din secolul al XVII-lea.

Istoria sanctuarului începe în jurul anului 1600, când Mikołaj Zebrzydowski, voievod de Cracovia, se decide să construiască o capelă dedicată Sfintei Cruci. Conform povestirilor unui pelerin în Ţara Sfântă, Hieronim Strzała, el a considerat colina Żarek foarte asemănătoare cu Muntele Calvar, iar la 4 octombrie 1600 s-a pus piatra fundamentală. Un an mai târziu, la 4 octombrie 1601, nunţiul papal la Varşovia, Claudiu Rangoni, consacră capela. Noul lăcaş era gândit ca loc de rugăciune pentru miile de credincioşi din zonă în timpul Postului Mare. În anul 1604, Mikołaj Zebrzydowski decide să construiască staţiunile pătimirii Domnului, mai ales că el considera o mare asemănare între relieful de aici şi cel al Ierusalimului. Prin urmare, colina Zarek a fost numită Golgota, iar o alta, Muntele Măslinilor. O a treia, având capela Casei lui Caiafa, a fost numită Muntele Sion. Însă el a dorit şi o biserică dedicată Sfintei Fecioare Maria a Îngerilor. Aceasta a fost consacrată la 4 octombrie 1609 de către episcopul de Cracovia, Piotr Tylicki. După moartea lui Mikołaj (?1620), fiul său, Jan, continuă construirea capelelor, iar o strănepoată a sa, Anna Zebrzydowska, va duce la bun sfârşit construcţia sanctuarului propriu-zis în anul 1702. Cele două turnuri, care dau măreţie sanctuarului, au fost finisate în anul 1720. Alte lucrări de extindere au mai avut loc între anii 1810 şi 1812, la iniţiativa părintelui Gaudente Thynel.

Biserica impresionează prin mulţimea ornamentaţiilor baroce din jurul altarelor şi prin tablouri de mare valoare artistică şi istorică.

Punctul de maxim interes al sanctuarului îl constituie icoana miraculoasă a Maicii Domnului, aşezată într-o capelă laterală, în partea stângă a altarului principal. Se spune că în anul 1641, după ce a fost pictată, din ochii Fecioarei au curs picături de sânge. Este o icoană bizantină în care pe chipul Mariei şi al pruncului se observă o oarecare tristeţe. Isus îşi lipeşte fruntea de obrazul mamei, iar privirile lor se întâlnesc.

Se spune că micul Karol Wojtyła şi-a pierdut mama cu puţin timp înainte de a primi prima sfântă Împărtăşanie. Drept cadou, pentru marea zi a primei sfinte Împărtăşanii, tatăl i-a oferit o imagine a Maicii Domnului de la Kalwaria Zebrzydowska, spunându-i: "De azi înainte aceasta este mama ta!" De aceea se spune că marile decizii din viaţă sfântul papă le lua în faţa icoanei de aici. A revenit ca suveran pontif de două ori: la 7 iunie 1979 şi la 19 august 2002, când se celebrau 400 de ani de la dedicarea sanctuarului. În luna iunie 1987, papa a oferit sanctuarului trandafirul de aur. În faţa sanctuarului este amplasată o statuie de mari dimensiuni reprezentându-l pe sfântul papă.

Impresionante sunt aici celebrările din Săptămâna Mare, la care participă mii de credincioşi. Anual ajung la sanctuar peste un milion de pelerini.

Pr. Iosif Dorcu