Veronica Antal. Simbolismul icoanei

În cinstea slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal s-a pictat o icoană care să ilustreze cele mai importante virtuţi trăite de ea. În această icoană, Veronica este reprezentată în tunică de culoare albastră şi mantie albă. Se ştie că tot timpul se îmbrăca asemenea unei măicuţe, în veşminte foarte simple. În icoană, tunica de culoare albastră vrea să pună în evidenţă dimensiunea cerească la care aspira, trăirea ei spirituală şi, aşa cum se ştie, Veronica avea ca prioritate meditarea şi trăirea cuvântului lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, această culoare vrea să evidenţieze sinceritatea cu care se angaja în ajutorarea semenilor ei.

Prin mantia albă, ca şi în picturile medievale, vrea să se indice credinţa ei în Cristos cel înviat, adevărul pe care l-a vestit prin cuvânt şi faptă, curăţia inimii şi a sufletului; această culoare indică totodată înţelepciunea divină. Dovada simbolismului veşmântului alb a arătat-o şi Raffaello când a pictat în Vatican virtuţile credinţei şi înţelepciunii, înfăţişându-le în alb. Mantia albă vrea să reprezinte şi starea de fericire veşnică. Albul scoate în evidenţă chemarea ei, prin rugăciune, la unitatea în credinţă a tuturor oamenilor, aşa cum găsim şi în Evanghelia după Ioan, "Mă rog ca toţi să fie una, cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17,21).

Se mai observă în icoană că Veronica strânge la piept patru dintre cele mai de preţ lucruri: tau-ul franciscan, rozariul, crinul şi ramura de palmier. Litera tau constituie semnul mântuirii şi semnul exterior al noutăţii vieţii însemnate interior de sigiliul Duhului Sfânt, sigiliu dat nouă în dar în ziua Botezului (Ef 1,13); tau-ul este şi semnul de recunoaştere al creştinului, adică al fiului lui Dumnezeu, al fiului scăpat din primejdie, al celui mântuit. În cartea Ecleziasticului este semnul ocrotirii puternice împotriva răului (cf. Ez 9,6). Datorită asemănării literei tau cu crucea, sfântului Francisc din Assisi atât de mult i-a plăcut acest semn, încât a ocupat un loc important în viaţa şi gesturile sale. În slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, acest vechi semn profetic capătă actualitate, primeşte o nouă conotaţie, îşi redobândeşte forţa mântuitoare, dând glas trăirii în sărăcie, unul dintre elementele fundamentale al vieţii franciscane. Rozariul pe care îl ţine în mâna stângă indică rodnica devoţiune către Maica Domnului. Zilnic se ruga şi îndemna pe cei din jur la rugăciune, înălţa rugi pentru cler şi pentru popor, iar în felul acesta se simţea mădular viu al Bisericii.

Mai vedem în icoană cum Veronica ţine în mâna dreaptă crini albi, simbolul castităţii. Crinul simbolizează uitarea de sine şi îmbrăţişarea totală a voinţei lui Dumnezeu, aşa cum spune Evanghelia după Matei: "Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes. Totuşi vă spun că nici Solomón, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia" (Mt 6,28-29). Îmbrăcată în veşmântul curăţiei, Veronica îmbrăţişează ramura de palmier, simbolul martiriului, al sacrificiului suprem. Data de 24 august, ziua martiriului său, reprezintă momentul culminant al vieţii sale de credinţă, iar ramura de palmier din icoană este tocmai simbolul renaşterii la viaţa nouă în Cristos, al iubirii totale, al victoriei, al vieţii veşnice, al regăsirii păcii în Cristos. Ucisă din ură faţă de credinţă, Veronica îndeplineşte porunca Mântuitorului care spune: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc" (In 15,13-14).

Având la bază cuvântul evangheliei, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute pe toţi, pentru ca exemplul de credinţă al în curând fericitei Veronica Antal să ne facă să trăim viaţa creştină cu demnitate, fidelitate şi curaj!

Pr. Eugen Răchiteanu