Imnul fericitei Veronica Antal
Text: Pr. Iosif Diac
Muzică: Pr. Cristian Dumea
1. Au înflorit iar în Moldova crinii,
Grădina Maicii Domnului s-a îmbrăcat
Cu mii și mii de flori înmiresmate,
Dar a-nflorit și-un crin însângerat.
Ref.: "Îngeri ai Domnului, în cartea vieții
Să scrieți că eu sunt a lui Isus".
Frate creștin și soră, nu uita:
când ești rănit, ridică-te, nu renunța!
2. Când în amurg domoală luna suie
Cu-al ei covor de stele dinainte,
Te-ntorci de la vecernie smerită
Și-nvârți în mâini rozariul Maicii Sfinte.
3. Tu meditai la mirele-ndurării,
Cât e de dulce-n sufletul nevinovat
Și-n aerul curat al înserării,
Isus, chiar el, din cer, te-a-ncununat.
4. Și-a pus pe cap coroană de martiră
Și te-a-mbrăcat cum în grădină-s crinii;
Ajută-ne pe toți să fim mai vrednici,
Să-naintăm pe căile luminii!
5. Ești franciscană-n Ordinul al Treilea
O, Veronica, sfânta curăției!
Când și pe noi ne va-ncerca durerea,
Condu-ne către poarta veșniciei!
6. Și când în valea lacrimilor grele,
Mă voi simți zdrobit și-n chin pe-acest pământ,
Să-l rogi pe Tatăl îndurării mele
Să-mi dea și mie harul să fiu sfânt!