Mărturisitori ai credinței creștine (VIII)
Cred într-una, sfântă... Biserică.
Sfânt, sfințenie, sfințire sunt cuvinte care îndeobște ne îndreaptă atenția spre religie, spre sacru.
Creștinii care iau parte la sfânta Liturghie, după ce preotul slujitor termină de rostit prefața, ca introducere la liturgia euharistică, recită sau cântă împreună: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul Sabaot" (al "oștirilor cerești"). Tot în cadrul sfintei Liturghii, după actul penitențial de la început, atunci când se cântă sau se recită imnul Gloria, spunem, în final, despre Isus: "Fiindcă tu singur ești sfânt, tu singur Domn, tu singur preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin".
Isus însuși ne învață să ne adresăm Tatălui ceresc, spunându-i: "Sfințească-se numele tău".
Recunoscut ca sfânt, atotputernic Creator, Tată iubitor, Dumnezeu are tot dreptul să ceară tuturor oamenilor: "Fiți sfinți, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru" (Lev 19,2).
Isus, "Sfântul lui Dumnezeu", "Fiul Omului", săvârșind întreaga sa operă de mântuire, pecetluită cu moartea și învierea sa, o încredințează, după înălțarea la cer, Duhului Sfânt, ca sacrament de mântuire, în Biserica sfântă.
Fecioară Marie, regina cerului și a pământului, roagă-te ca tot mai mulți oameni să beneficieze de taina mântuirii în Biserica sfântă a Fiului tău, Isus Cristos, Domnul nostru! Așa să fie!
P.A.D.