Gramatica vocaţională. Mulţumesc

Cu acest număr încheiem seria "gramaticii vocaţionale", un itinerar prin care, pe parcursul anului 2017, am dorit să descoperim că tot ceea ce este măreţ în viaţa noastră provine de la Cineva care cheamă. Pornind de la tema aleasă de papa Francisc pentru următorul Sinod al Episcopilor, "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional", în fiecare lună ne-am oprit asupra unor cuvinte-cheie care ne-au ajutat să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Acestea au fost: "Tată", "iată-mă", "tu", "da", "nu te teme", "urmează-mă", "mergi", "astăzi", "să iubeşti" şi "aminteşte-ţi". În această ultimă etapă, ne oprim asupra cuvântului "mulţumesc", chiar în acest timp în care îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru darul Fiului său, făcut om, şi pentru tot ceea ce ne-a oferit în anul 2017.

"Mulţumesc" este răspunsul la un dar primit, de cele mai multe ori în mod gratuit, şi manifestă recunoştinţa. Atunci când mulţumim pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce primim, descoperim că putem nu numai să dăruim ceva la rândul nostru, ci chiar să fim un dar pentru ceilalţi. Astfel, într-un "mulţumesc" se împleteşte bucuria darului primit şi chemarea de a dărui la rândul nostru.

Contemplând darurile primite de la Dumnezeu, nu putem să nu înălţăm recunoştinţa noastră şi să îl preamărim pentru lucrarea sa în noi. Psalmul 100 îndeamnă la a aduce laudă lui Dumnezeu pentru darurile sale: "Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului... El ne-a făcut, ai lui suntem, poporul lui şi turma păşunii sale. Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă, intraţi cu laude în casa lui!" Un gest de recunoştinţă este evidenţiat de evanghelistul Luca prin relatarea vindecării celor zece leproşi (cf. Lc 17,11-19). Strigătul leproşilor atinge inima lui Isus, care, prin cuvântul său, îi vindecă. Dintre ei, doar un samaritean se întoarce pentru a-i mulţumi lui Cristos. Mulţumirea pentru darul primit îi deschide orizontul credinţei, astfel încât vede în Cristos nu doar pe cel care l-a vindecat, ci mai ales pe Domnul vieţii sale. Isus îl invită să trăiască mereu în această nouă condiţie plină de recunoştinţă: "Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit". Astfel, atitudinea de mulţumire întăreşte legătura cu Dumnezeu. William Blake, artist şi poet englez, spunea: "Cel care vede infinitul în toate lucrurile îl vede pe Dumnezeu. Cel care, cu raţiunea sa, nu vede decât prezenţa lor exterioară nu se vede decât pe sine".

Dacă ştim să îi spunem "mulţumesc" lui Dumnezeu, vom fi mai conştienţi că sunt atâtea persoane în viaţa noastră faţă de care nu ne-ar ajunge cuvintele pentru a exprima mulţumirea noastră. E nevoie să fim mai atenţi cu aceste persoane generoase care ne înconjoară şi să nu ezităm să le manifestăm recunoştinţa noastră. În felul acesta evităm să ne obişnuim cu "normalitatea" darurilor primite sau, mai grav, să considerăm că ceea ce primim ni se cuvine. Nerecunoştinţa este fiica mândriei!

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului şi începutul anului sunt ocazii potrivite pentru a nu înceta să îi spunem "mulţumesc" lui Dumnezeu! O putem face cu minunata rugăciune a sfântului Ignaţiu de Loyola: "Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată. Tot ce am sau ce posed e din darul tău. Ţie, Doamne, ţi le înapoiez; toate ale tale sunt; dispune de ele după bunul tău plac. Dă-mi numai iubirea şi harul tău şi mi-e de ajuns".

La mulţi ani 2018!

Pr. Felix Roca