|
(continuare din numărul trecut) Istorioară morală de Iosif Spillmann Traducere de Mons. Mihai Robu Paznicul închisorii i-a spus prințului: - Crucea e ridicată - spuse el cu privirea întunecată - și, când soarele va ajunge la munți, îndărătnicul trebuie să moară. - Nu, nu va muri, cel puțin nu până nu va sosi tatăl meu, care se întoarce azi de la vânătoare, și până nu va întări el sentința fratelui meu. Radiku ridică din umeri și spuse: - Principe, fratele dv. mai mare are dreptul să poruncească. - Însă osânda e nedreaptă și Ioscimon a pronunțat-o la beție! - Radiku nu va da socoteală de aceasta. El face după cum i se poruncește. De când este obiceiul în Japonia ca o slugă să judece pe stăpânul său? Pe lângă aceasta, pajul a înjurat zeii noștri și a amenințat-o pe regină cu moartea. - A amenințat-o cu moartea? - Da, stăpâne, cu moartea veșnică, și de aceea este drept ca el să moară pe cruce. Vă spun, că am dat morții pe alții cu tot dreptul, cu toate că nu erau așa de vinovați. Prințul văzu că în felul acesta nu o scoate la capăt cu omul acesta. El îi oferi bani ca să găsească mijloace de a amâna execuția cel puțin până se va întoarce regele. Dar nici asta nu prinse, căci Radiku îi ura pe creștini și dorea să-și exercite meseria pe seama lor. - Crucea e înfiptă în pământ - spuse el. Sulița ce va străpunge pieptul osânditului este ascuțită; ce ne mai trebuie? Vorbiți cu Ioscimon. Dacă Ioscimon nu dă un ordin contrar, băiatul va muri odată cu ultima rază a soarelui. Sebastian se decise să meargă la Ioscimon și la mama sa, deși avea puțină speranță să-l poată îndupleca pe bețivan. Radiku se uită cu ochi scăpărători după prințul care se îndepărta. "Păzește-te!, spunea el în sine. Când va lua Ioscimon moștenirea lăsată de tatăl său, atunci capul tău nu va sta mai sigur la locul său decât capul celorlalți creștini. Aha, atunci am să am de furcă!" Sebastian urcă cu inima strânsă treptele palatului regesc și intră în anticameră. Comandantul gărzii îi ieși înainte și-i spuse: - Principe, vă sfătuiesc să părăsiți castelul! Fratele dv. este în așa hal, că nu vă pot garanta viața! - E cu atât mai necesară prezența mea. De când a devenit curtea din Bungo teatrul unui despotism așa de nesăbuit, încât însuși fiul casei să fie nevoit a fugi? Dumneata ești dator să împiedici chiar și cu forța pe fratele meu de a-și îndeplini planurile, căci el nu-și mai dă seama ce face. Răspunderea o iau eu asupra mea. Te poți încrede în oamenii din gardă? Ofițerul scutură din cap și spuse: - Nu știu; mă tem că nu. Au fost niște bonzi aici care au cerut viața băiatului în numele lui Inari. - Atunci trebuie să vorbesc cu mama - spuse prințul Sebastian. Dintr-un coridor lateral îi veni înainte, dinspre apartamentele reginei, prințul Ioscimon împreună cu tovarășii săi de chef. O privire în fața înroșită și în ochii îndobitociți ai fratelui fu de ajuns pentru Sebastian ca să vadă că acum e în zadar să discute cu el. Voi să treacă prin fața lui; însă bețivul îl apucă de braț și-l strigă: - Oho, frățioare, tu aici? Poate vrei să vezi și tu cum îl vom răstigni pe pajul creștin? Vino cu noi. Voi spune călăului Ratiku să nu mai zăbovească, altfel poate veni tata și ne strică plăcerea. - Ioscimon, am venit să te rog să aștepți sosirea tatălui. S-ar putea să-ți meargă rău dacă vei executa o sentință de moarte în lipsa lui. - Cum? Mă ameninți? Frățioare, și tu ești un trădător față de zeii noștri! Ia seama ca nu cumva Inari sau Hatisman sau un alt zeu să ceară capul tău! Pe dumnezeiescul Dsin-mu, chiar astăzi ți l-aș tăia cu plăcere! - Nu te socotesc așa de rău, frate. Dă-mi drumul: vreau să vorbesc cu mama. - Bine, du-te de vorbește cu mama. Eu merg la Radiku, și apoi pajul trebuie să moară, trebuie să moară!
9. Clipa decisivă Prințul Sebastian nu a fost primit cu plăcere de mama sa. Ea îl ura fiindcă se lepădase de religia japoneză și îmbrățișase religia creștină, și-l ura cu atât mai mult, cu cât mai înainte își pusese în fiul acesta toate speranțele ambițioase pe care trebuia să i le împlinească acum Sikatora, după cum am auzit. Ea nu voi să facă nimic pentru a salva viața pajului; asta îl privește pe Ioscimon, care după lege și obicei ține locul regelui, în absența lui. De altfel, spuse ea, de când se face în Japonia atâta vâlvă pentru viața unui servitor? La curtea tatălui ei au fost executați servitori aproape în fiecare săptămână, și încă pentru crime mai mici decât ale acestui băiat îndărătnicit, care înjurase zeii și amenințase pe regină cu moartea și cu iadul. Bonzii lui Inari cereau pe drept cuvânt moartea lui, pe care de altfel o meritau toți cei care se lepădaseră de zeii Japoniei. (va urma)
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |