Scutari

Albania, încreştinată în perioada apostolică, a cunoscut un cult al Maicii Domnului chiar din primele secole creştine, fiind descoperite biserici rupestre dedicate ei. Nici invaziile slavilor şi nici persecuţiile iconoclaste nu au reuşit să scoată din inimile albanezilor evlavia mariană. O dovadă grăitoare este şi sanctuarul Scutari, situat în nord-estul ţării, în districtul Shkodër, la poalele unei coline. Aşadar, Maria era cinstită cu mare evlavie de tot poporul, care alerga la ea în momentele mai grele ale istoriei şi orna altarele şi icoanele ei cu diferite ex-voto-uri şi podoabe.

Într-o asemenea biserică mariană, în care se amintea şi de eroul naţional Gjergj Kastrioti, (cunoscut şi sub numele de Skanderbeg), din apropierea cetăţii Scutari, era cinstită o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, icoană pictată în stilul şcolilor italiene. În secolul al XV-lea turcii musulmani au invadat Albania, impunând şi distrugerea credinţei creştine, însă Skanderbeg s-a încredinţat ocrotirii Maicii Domnului de la Scutari şi aşa a reuşit să-i înfrunte pe turci timp de 25 de ani. A şi fost supranumit "Atletul lui Cristos". La 25 aprilie 1468 însă icoana a dispărut de la Scutari, pentru ca apoi să fie văzută pe un perete exterior al unei biserici din apropierea Romei, la Genazzano (sanctuar ce va fi prezentat în numărul următor). Unele tradiţii spun că icoana ar fi dispărut înaintea unei invazii a turcilor, pentru a nu fi profanată. De asemenea, icoana ar fi urmat drumul spre Genazzano, locul înspre care s-au îndreptat doi călători albanezi. Totuşi sanctuarul a continuat să fie la inima albanezilor de-a lungul secolelor, deşi a cunoscut mereu perioade de distrugere şi apoi de reconstruire.

A fost refăcut în anul 1917, iar la 11 februarie 1943 episcopul Nikollë Prennushi, văzând pericolul comunismului la porţile Albaniei, a consacrat naţiunea inimii neprihănite a Mariei. În anul 1948, Maica Bunului Sfat a fost proclamată patroana Albaniei. După 1948, sanctuarul a fost distrus totalmente, până la nivelul solului. Se spune că în timpul comunismului era interzis chiar a da copiilor numele de Maria sau Ana. Apogeul persecuţiilor a fost în 1967, când întregul cler a fost torturat sau ucis.

Chiar dacă creştinii albanezi au îndurat torturi şi persecuţii grele, chiar dacă în perioada comunistă bisericile au fost profanate şi distruse, chiar dacă educaţia impusă era una ateistă şi inumană pentru minoritatea creştină catolică şi ortodoxă, totuşi nu s-a reuşit sufocarea încrederii şi rugăciunii către Maica Domnului. În toate aceste perioade grele, Maica Bunului Sfat de la Scutari a fost ca o pavăză, ca o apărătoare şi eliberatoare a poporului. Toate familiile creştine aveau în casă o icoană a Maicii Domnului de la Scutari. După anul 1990 a început reconstruirea multor biserici, bineînţeles şi a sanctuarului de la Scutari.

După ce a fost în pelerinaj la Genazzano, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a făcut o vizită pastorală în Albania la 25 aprilie 1993 şi a binecuvântat piatra fundamentală a sanctuarului "Maica Bunului Sfat" de la Scutari. Noul sanctuar a fost construit pe locul celui vechi, distrus în anul 1967. De asemenea, papa a oferit o copie a imaginii de la Genazzano, ca simbol al întoarcerii Mariei, protectoarea Bisericii albaneze. De la balconul arhiepiscopiei din Piazza Skanderbeg, papa a încredinţat Mariei Albania şi întreg poporul, cu aceste cuvinte: "Fecioară a Bunului Sfat, spre tine se înalţă ruga acestui popor, care din timpuri străvechi te iubeşte şi te cinsteşte. În tine astăzi Albania îşi pune speranţele şi grijile, dorinţele şi problemele, multele lacrimi vărsate de dorul unui viitor mai bun. Maica Bunului Sfat, deschide minţile şi inimile, asigură Albania şi întreaga omenire de darul bunei înţelegeri şi al păcii".

Pr. Iosif Dorcu