Mărturisitori ai credinţei creştine (IV)

"S-a înălţat la cer, şade de-a dreapta lui Dumnezeu. Tatăl atotputernicul" (Articolul al 6-lea din Crez)

Textele sacre, atât din Vechiul, dar îndeosebi cele din Noul Testament, ne asigură de întruparea Fiului lui Dumnezeu ca Fiu al Omului, "pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire".

Şederea vizibilă "între ai săi" este considerată, din punct de vedere cronologic, limitată la 33 de ani, din care doar trei de activitate publică, evanghelizatoare şi de împlinire a operei de mântuire.

În acest timp, Isus a spus celor care îl ascultau, mai cu seamă celor pe care i-a chemat să-i fie martori apropiaţi, că vine de la Tatăl şi că se va întoarce la Tatăl: "Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl" (In 16,28). Le-a mai spus şi le-a repetat că va avea de suferit multe din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului care vor cere condamnarea lui la moartea prin răstignire, dar că a treia zi va învia, ceea ce s-a adeverit întocmai.

Sfântul evanghelist Marcu relatează foarte pe scurt, în ultimele versete ale evangheliei scrise de el, despre cea din urmă întrevedere a lui Isus cu ucenicii, când le spune: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi va fi botezat, se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat" (Mc 16,15-16). În final, adaugă: "După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea cuvântul prin semnele care îi însoţeau" (Mc 19-20). Cei unsprezece apostoli au întreprins această misiune după ce l-au ales pe Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul şi după imediata coborâre a Duhului Sfânt, în ziua Rusaliilor.

Catehismul Bisericii Catolice (nr. 666-668) ne învaţă că "înălţarea lui Cristos marchează intrarea definitivă a umanităţii lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăşi, dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor. Isus Cristos, capul Bisericii, merge înaintea noastră în împărăţia glorioasă a Tatălui pentru ca noi, mădularele trupului său, să trăim în speranţa că într-o zi vom fi pe vecie cu el. Isus Cristos, intrând odată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijloceşte necontenit pentru noi, fiind mijlocitorul care ne asigură întruna revărsarea Duhului Sfânt".

Ferice de fiecare creştin care, călăuzit de această lumină a credinţei, o urmează, o trăieşte şi o mărturiseşte cu tărie şi bucurie.

P.A.D.