Nu există (altă!) pace
Este atât de mult sânge în jurul nostru! Din toate părțile curg spre inima noastră râuri de sânge nevinovat. Ne simțim atinși, pătați, ba chiar vinovați de sângele care țâșnește violent în familii, în școli, pe străzile orașelor, în țările bombardate cu o sete vampirică.
Aceasta, în timp ce ochii celor mici, nevinovați, lăcrimează de dorul păcii: pacea între părinți, între prieteni, între popoare. În inima lor suferindă există această speranță strălucitoare, acest vis: pacea! Cât de sfâșietoare este tânjirea omului după pace: "Ajunge! Nu ne mai sufocați viitorul cu ura și violența voastră, nu ne mai înecați viața în sânge! Vrem pace! Vrem viitor!"
Atunci când oameni, familii, ba chiar popoare întregi se leapădă de Cristos, omenirea suferă în cei mici: orfani și văduve, bolnavi și imigranți. Fără Cristos, omul se transformă într-un prădător, un animal rațional preocupat doar de interesele proprii. Ajutat de diavol, devine foarte abil în a crea conflicte și în a distruge vieți. Fără Cristos, pacea și căile împăcării rămân ascunse omului, nu le caută, nu le cunoaște! (cf. Lc 19,41-42).
Cine caută pacea cu inimă sinceră și dezinteresată, cine aleargă pe străzile vieții dornic să atingă fericirea păcii adevărate îl va întâlni pe Isus din Nazaret, care spune: "Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!" (Lc 7,50; 8,48).
Umblă în pace! Trăiește în pace! Trăiește în Cristos și cu Cristos! Aceasta, pentru că Dumnezeu a realizat pacea prin sângele crucii lui Cristos și în afara lui Cristos nu există pace adevărată între oameni (cf. Col 1,18-20).
Doar Cristos, mort și înviat, este calea omului spre pace. El este singurul care poate oferi omenirii pacea adevărată! Numai Domnul gloriei, Principele păcii poate împlini toate dorințele de pace din inima omului. Numai el! Pe toate! Fără excepție (cf. In 14,27)! El nu oferă frânturi de pace, ci toată pacea, adevărată și durabilă. Fără Cristos nu trăiești niciodată fericirea făcătorilor de pace. Dacă nu vestim acest adevăr, noi suntem primii care pierdem fericirea și pacea. Noi! Apoi pierd și se pierd și frații noștri.
Mâinile celui care spune că nu are nevoie de Cristos sunt pline de sânge nevinovat. Cine-l respinge pe Cristos continuă să răstignească lumea, să ucidă, să urască. Însă cine-l vestește, primește și dăruiește pacea, devine fiul lui Dumnezeu (cf. 1Cor 9,16; Mt 5,9).
Pr. Laurențiu Dăncuță