Poezii creştine

Cristos a înviat!
Cântă pământul! Cântă şi cerul!
Isus a învins! Isus, adevărul!
Mormântul e gol! Cristos a-nviat!
Cu Tatăl ceresc, el ne-a împăcat.

Pe moarte-a călcat şi a biruit,
Lumină din ceruri ne-a dăruit.
Prin sfânta-nviere, preasfântul Isus
Al nostru păcat pe cruce l-a pus.

Veniţi, pământeni, veniţi la Cristos,
Aduceţi, din inimi, al vostru prinos;
Veniţi pe cărarea cu pace şi har,
Măriţi pe Cristos şi sfântul său dar!

Cu suflet curat, cu inimi sfinţite,
Cântaţi mântuirea, comorile sfinte!
Vestiţi învierea, cântaţi Vestea Bună,
Iubirea cerească şi sfânta lumină!

Cu flori şi miresme şi gânduri curate,
Sfinţiţi sărbătoarea aceasta, de Paşte!
Şi-n haine de rouă, cu pacea de sus,
Mergeţi prin lume ca Domnul Isus!

Fiţi oameni curaţi, în faptă şi gând,
Lăsând un exemplu frumos pe pământ!
Şi spuneţi la cei cu suflet pătat:
"Şi pentru voi Cristos a-nviat!"
Şi spuneţi la cei cu suflet pustiu:
"Şi pentru voi Cristos este viu!"
Gelu Ciobanu

Înviere
Vom învia! şi nu e basm:
Vom învia cândva şi noi...
Vom învia - nu-i pleonasm -
La învierea de apoi.

Căci a-nceput. Nu-i singular,
Nici exclusiv. Cu el, Cristos,
A fost forţare de hotar
Şi cale fără de întors...

Dar a urmat şi Mama sa,
Când a murit spre-a nemuri...
Şi sunt şi alţii... Chiar aşa!
Cu trupul mort, dar spre-a trăi...

Aşteaptă parcă doar un semn
Al unor sfinţi trup neştirbit,
Păstrat senin şi ca îndemn
La a-l urma pe Cel jertfit.

Căci fără jertfa lui Isus,
De-atunci şi-acolo, pe Calvar,
Nicicum spre cerul cel de sus
N-am fi tânjit cu dor şi jar...

Problema e... de disputat:
E primul rod chiar cel jertfit
Sau Mama sa ce l-a urmat
Pe calea fără de sfârşit?

Primiţie sau primul rod,
Cules şi prezentat ca dar,
E trupul smuls de sub troglod
Şi îndumnezeit prin har.
Pr. Cristian Chinez