Sfânta Scriptură

"Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranţă, vesteşte acum oamenilor de pretutindeni să se convertească" (Fap 17,30). În ce constă această convertire?

Versetul 30 se leagă de versetul 23: "Căci, străbătând cetatea şi observând cu atenţie monumentele voastre sacre, am găsit şi un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Aşadar, cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc". Este răspunsul creştin la setea de cunoaştere a atenienilor. Denunţarea contra idolilor (v. 29: "Aşadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, opera măiestriei şi a imaginaţiei omului") îi permite redactorului să dezvolte tema convertirii la adevăratul Dumnezeu, la acceptarea învierii lui Isus şi a aşteptării judecăţii. Sfântul Luca numeşte istoria lumii păgâne în căutarea lui Dumnezeu ca «timp al ignoranţei» (Fap 14,16: În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor). Omul putea să-l cunoască pe Dumnezeu, dar a eşuat: nu l-a cunoscut pe Dumnezeu şi deci nu l-a venerat, nu a avut atitudinea corectă pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om. Necesitatea convertirii arată că nu e vorba doar de o lipsă de cunoaştere intelectuală despre Dumnezeu, ci o adevărată deviere. Dar acum, iată cotitura: cu proclamarea evangheliei, istoria mântuirii ajunge la lumea păgână. Ca şi pentru iudei, Dumnezeu «trece peste» ignoranţa vinovată, oferă un nou punct de plecare, o nouă şansă. Dumnezeu le oferă tuturor şi deci şi atenienilor (ca şi cititorilor) posibilitatea de a se converti, în sens biblic de a se căi renunţând la rău pentru a se îndrepta cu toată fiinţa spre Dumnezeu şi voinţa sa.

Pr. Alois Bulai