Sfânta Scriptură
- "În Mt 8,11-12 găsim scris: "Vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și vor sta la masă cu Abraham, cu Isaac și cu Iacob în împărăția cerurilor, iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară". Cine sunt acești fii ai împărăției? De ce rămân afară?"
Cuvintele lui Isus sunt un ecou al oracolelor profetice, în special în tradiția lui Isaia, care lărgesc orizontul mântuirii finale la celelalte popoare. Într-un pelerinaj ideal spre țara sfântă unde se află sanctuarul lui Dumnezeu, pe muntele Sion, sunt convocate popoarele pentru a lua parte la beneficiile poporului lui Dumnezeu, reconstituit în stare de libertate și de sfințenie (cf. Is 2,2-3; 25,6-7; 45,20; 59,19).
Imaginea ospățului care evocă pacea și fericirea mesianică este preluată în Evanghelia după sfântul Matei pentru a exprima realitatea mântuitoare a împărăției cerurilor (Mt 22,1-14; 25,10; 26,29). Patriarhii Abraham, Isaac și Iacob, purtători ai acestei speranțe de binecuvântare salvifică universală, sunt în tradiția iudaică primii invitați la masă în împărăția lui Dumnezeu. Acestei imagini a comuniunii fericite îi este contrapusă scena excluderii "fiilor Împărăției", adică a evreilor, cărora le erau făgăduite în primul rând promisiunile mesianice. Și această scenografie este construită prin imagini care în literatura biblică și iudaică exprimă ruinarea și disperarea celor nelegiuiți. Însă "fiii împărăției" în perspectiva sfântului Matei sunt și membrii noului popor al lui Dumnezeu (cf. Mt 13,38). Apartenența la Biserică nu se poate transforma într-o siguranță falsă care ar dispensa de la adeziunea de credință reînnoită mereu și actualizată în angajare activă.
Pr. Alois Bulai