Poezii creștine
Absorbind înviere
Tânjim de mici spre nemurire
Și-om tot visa că nu murim...
Avem în noi, în astă fire,
Scântei de veșnic și sublim.
Dar neputința noastră-i mare,
Simțim mereu că nu suntem,
N-am fost și nu vom fi în stare
Să evităm parc-un blestem.
Țărâna de-ntors în țărână
Și sufletul nemuritor
Se simt acasă împreună
De nu privesc spre viitor.
Dar este pragul veșniciei
Ca un obstacol conturat...
Calea se-gustă..., poarta fie-i
Oricui pășește de-acceptat!
Căci, iată, nu-i totul pierdut,
Nici chiar de putredul se-arată...
Și asta pentru c-anceput
Întru-nviere..., dintr-odată
Ceva ce numai Dumnezeu,
Prin Fiul său, putea să facă:
De sub blestemul trist și greu
Să scoată omenirea... Iacă!
E moartea-nvinsă și va fi
Și-n cazul nostru..., mai apoi...,
Dacă..., cumva..., ne-om molipsi,
Viață sorbind din sfânt șuvoi.
Pr. Cristian Chinez
* * *
Cristos a înviat!
Cristos a înviat astăzi cu slavă,
Iar noi cu el vom învia,
Ne-a dăruit din cer bunul Tată
Iubirea curată și dragostea sa.
Cerul de stele se-mpodobește,
Pământul își pune coroana de flori,
Și unul și altul pe Domnul slăvește,
Căci a înviat, e printre noi.
Mărire îți cântă îngeri în ceruri,
Credința învie pe tot pământul,
Te vom slăvi pe tine de-apururi,
Îți vom purta în inimi cuvântul.
Isuse, tu ești a noastră salvare,
Tu ești speranța noastră spre cer,
Ne-ai arătat iubirea cea mare
Și ne-ai transmis al vieții mister.
Daniela Martișcă