Sfânta Scriptură

- "Ce vrea să spună Isus în Luca 4,19 despre anul de îndurare. Care este anul acela de îndurare? Erau oare 50 de ani când Isus a predicat la Nazaret?"

În sinagoga din Nazaret Isus citează un text din Isaia 61,1-2, dar îl modifică. Omite fraza "să leg [rănile] celor cu inima zdrobită", care ar fi putut fi interpretată în sens spiritual şi o substituie cu o expresie mai clară din 58,6: "Trimite-i liberi pe cei zdrobiţi", şi încheie citatul cu 61,2. Profetul aminteşte aici vocaţia sa de a vesti eliberarea conaţionalilor şi a tuturor acelora care suferă nedreptate şi oprimare. "Săracii" cărora le este adresat mesajul sunt cei lipsiţi de cele necesare, dar înainte de toate de libertate. Aceasta îi face "asupriţi". Nu este suficient să te mulţumeşti să-i mângâi, trebuie scoşi afară din condiţia lor. Aceasta era misiunea aceluia care le aducea cetăţenilor în război vestea cea bună a victoriei asupra duşmanilor. Se termina frica, pericolul tâlhăriilor şi a deportării. Pentru evreii din exil sau cei supuşi de duşmani, "evanghelia" era vestea sfârşitului sclaviei. Evanghelistul este cel care aduce vestea eliberării temporale şi escatologice.

Isaia rezumă această "veste bună" de eliberare generală în "anul de îndurare al Domnului", care este probabil o aluzie la anul jubiliar destinat să elimine inegalităţile create în istorie aducând oamenii în starea de la început. Anul de îndurare al Domnului nu se limitează la o perioadă din activitatea lui Isus, ci se referă la era nouă a mântuirii care a început în Cristos. Diferenţa între predica lui Isaia şi cea a lui Isus este semnalată de adverbul "astăzi". Ceea ce era o simplă vestire este astăzi o realitate istorică. Se deschide timpul mesianic, era definitivă a mântuirii. Ascultătorii lui Isus pot să o constate în direct. "Profetul mesianic" prezis de Is 61,1-2 era înaintea lor, îi auzeau vocea. Asupra lui se aşezase Duhul (Lc 3,22; cf. 2,35; Fap 1,8) şi l-a uns ca să ducă vestea cea bună celor săraci şi nevoiaşi (cf. Fap 4,27; 10,38). Evanghelistul nu specifică în detaliu aplicarea pe care o face Isus textului din Isaia, însă lasă să se subînţeleagă. Practic el nu face altceva decât să actualizeze fragmentul citit la persoana şi la misiunea sa.

Pr. Alois Bulai