Poezii creștine
Milostivire
Ești gol, de flăcări spadă deasupra-ți se rotește,
Cântar neșovăielnic măsoar-a tale fapte,
Ți-e duhu-n sărăcire, șuvoi divin să poarte,
El, Domnul e iubire, dreptatea o sfințește!
Tu, gol și-n neputință, ai răsărit în lume,
În grij-aleasă Tatăl te-a îmbrăcat în haruri,
Mereu în căutare, tu, cerșetor de daruri,
Ai îngropat talantul și nu i-ai dat un nume!
Și ai lăsat candela, fără ulei fărâmă,
În mărăcini ogorul, pustiu, necurățat,
Pe uliți în cântare, mândrii, te-ai răsfățat,
Tu ce aduci de față cântarul drept rămână?
Și ai lăsat oceanul de patimi să învie,
Și-n cântec de sirenă auzul priponit,
Plăcere, doar plăcere în fire-agonisit,
Tu ce aduci de față cântarul drept să fie?
Te-a-nvăluit lucirea, ai ascultat suspine?
Sau nepăsarea surdă șoptea-n a ta ființă?
Ai stat în aplecare spre bine, neputință?
Tu ce aduci de față cântarul să încline?
- Sunt gol, gol sunt, nimic nu am, Părinte,
Ca să înclin cântarul, văd ciur în ani și ani...
Copilul orb în strigăt spre-aducere aminte,
- Te rog, o, iartă-l, Tată, cândva mi-a dat doi bani
Cu inima curată, fără fățărnicie,
Și lacrima-i văzut-am sub pleoapă cum învie!
S-a înclinat cântarul, cercând milostivirea,
În zâmbet, milă, Tatăl și-a arătat iubirea!
Martin Cata (Huși)
* * *
Lourdes
La Lourdes e rugă, speranță,
Adiere-i de farmec divin.
Merg oameni cu cereri și vise,
Când se-ntorc sunt convinși că-s iubiți.
Balsam pentru inimi e Lourdes-ul,
E sărut de-ndurări și mister.
Merg copii gângurind spre o Mamă
Ce nu știe refuzul ce e.
Fugiți oameni buni la Maria,
Din ea izvorăște doar har.
Din lumea de umbre și ceață
Doar cu ea veți ieși la liman.
Pr. Emil Lucaci