Maria Taferl

Călătorind pe autostrada de la Viena spre Linz, la un moment dat, în dreapta se vede impozanta mănăstire Melk. Mai departe, la doar 18 km, pe vârful unei coline, pe malul stâng al Dunării, se pot observa turnurile semeţe ale sanctuarului Maicii Îndurerate din Maria Taferl. De pe esplanada din faţa bisericii, care ajunge până pe vârful povârnişului, se poate vedea ca în palmă o imagine superbă a văii Dunării.

Aici s-a descoperit un altar dintr-un templu păgân aparţinând celţilor, care practicau un cult superstiţios. Pentru a şterge amintirea acestui cult, creştinii au pus o cruce lângă stejarul la rădăcina căruia se afla altarul. Crucea de lemn era fixată pe o masă, de unde se naşte şi numele, mai întâi Beim Taferl (la masă), iar apoi Maria Taferl.

Istoria propriu-zisă a sanctuarului începe în anul 1633. La 14 ianuarie a acelui an, un păstor, Thomas Pachman, a voit să taie stejarul uscat de la Taferl, însă, din neatenţie, securea i-a retezat ambele picioare. Dar imediat a văzut crucea de lângă stejar, a îngenuncheat în faţa ei şi a cerut iertare pentru fapta sa profanatoare. Ca prin minune, i-a încetat scurgerea sângelui din răni şi s-a întors acasă vindecat.

Auzind de acest fapt, în anul 1642, judecătorul Alexander Schinagl, care suferea de mai multe boli grave, a pus în stejar o mică statuie a Maicii Îndurerate. Şi el a fost vindecat instantaneu. Începând cu anul 1658, au avut loc aici 26 de aparţii, fie semne luminoase, fie diferite personaje misterioase, dar totdeauna însoţite de vindecări miraculoase. În anul 1659 s-a construit o capelă, iar Biserica a instituit o comisie pentru a studia toate aceste cazuri, interogând martori oculari. În urma acestor concluzii, s-a hotărât construirea unui sanctuar. La 25 aprilie 1660 s-a pus piatra fundamentală a sanctuarului, iar construirea a durat 60 de ani. Artizanii sanctuarului au fost: Georg Gerstenbrand, arhitectul imperial al Vienei, italianul Carlo Lurago şi autorul cupolei Jakob Prandtauer. Inaugurarea noii construcţii s-a făcut la 29 aprilie 1724, de cardinalul de Passau, Josef Dominik Graf Lamberg, chiar dacă lucrările altarului au durat până în anul 1738. Imediat au început să fie din ce în ce mai numeroşi pelerinii care veneau la Maria Taferl. Numai în anul 1760 au fost aici peste 700 de procesiuni şi s-au celebrat 19.000 de sfinte Liturghii.

Bătrânul stejar a fost incendiat în anul 1755, dar statuia Mariei a rămas intactă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial biserica a fost grav avariată, dar lucrările de renovare au început abia în anul 1947, an în care papa Pius al XII-lea a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor.

La 12 septembrie 2010 s-a celebrat încheierea lucrărilor de restaurare. Tot acum se împlineau şi 350 de ani de la punerea pietrei fundamentale.

Văzut din exterior, chiar şi de la zeci de kilometri, sanctuarul se prezintă impozant, cu cele două turnuri gemene ale sale. Biserica are formă de cruce şi impresionează prin calitatea şi armonia picturilor, semnate de artistul bolognez Antonio Beduzzi. Sunt reprezentate scene din viaţa Mariei, a sfântului Iosif şi a primilor vindecaţi aici: Thomas Pachman şi Alexander Schinagl. Pe cupolă este o pictură de mari dimensiuni cu încoronarea Mariei, în jur fiind prezentate alte opt scene din viaţa ei.

Impresionează aici toate sculpturile în marmură, mai ales capitelurile aurite ale coloanelor, altarul, orga, marmura multicoloră. Statueta "Pieta" este aşezată deasupra altarului într-un ostensoriu de aur.

Merită vizitată capela lumânărilor, unde se poate vedea o statuie a Maicii Domnului, cu o mantie largă sub care se adună o mulţime de copii, şi muzeul, în care se păstrează multe donaţii cu valoare artistică şi istorică.

Pr. Iosif Dorcu