Creația, operă a milostivirii
Sfânta Faustina ne-a lăsat însemnări care vorbesc despre creație ca operă a milostivirii lui Dumnezeu, precizând că Dumnezeu, care este fericirea în el însuși, nu are nevoie deloc de creaturi pentru existența sa. În nesfârșita sa milostivire, le-a chemat la existență și le-a făcut părtașe la fericirea sa veșnică. "Căci ești în tine însuți plinătatea iubirii, totuși, în nesfârșita ta milostivire, chemi la existență creaturile și le faci părtașe la fericirea ta veșnică și la veșnica ta viață interioară..." (MJ 1741).
Unicul motiv al chemării creaturilor din neant la existență este milostivirea lui Dumnezeu. El nu are nevoie de nimic pentru fericirea sa și, dacă aduce ceva la existență, este numai pentru că el este milostivirea, care vrea să împărtășească darul existenței, îngăduind ființelor raționale să participe la viața sa.
"Tot ce a ieșit din mâinile Creatorului este închis într-un mister de neconceput, adică în străfundurile milostivirii sale. Când meditez la aceasta, spiritul meu se oprește, inima mi se topește de bucurie" (MJ 1553).
În recenta exortație "Laudato si", papa Francisc ne îndeamnă chiar să ne rugăm lui Dumnezeu să putem avea grijă de creație, primită ca dar gratuit, să o cultivăm și să o ocrotim în vederea generațiilor viitoare.
Pr. Gabriel Bucur