Pericolele iernii: gripa

Anotimpul rece începe să se instaleze, crescând, astfel, riscul infecţiilor respiratorii. Unele dintre acestea sunt produse de bacterii, altele de virusuri. E posibil ca pentru oamenii obişnuiţi această diferenţă să nu conteze prea mult, să fie numite toate "răceli". Dar pentru a lua măsurile potrivite de prevenire şi tratament, această diferenţă este esenţială. De exemplu, infecţiile virale (printre care se numără şi gripa) nu se tratează cu antibiotice (care distrug bacteriile) decât în cazul în care se suprapune o infecţie dată de bacterii.

Gripa este o boală respiratorie extrem de contagioasă determinată de prezenţa unor virusuri în organism. De-a lungul timpului gripa a produs numeroase pandemii (afectarea unor teritorii mari), iar istoria o consemnează ca fiind cea mai gravă pe cea din anul 1918, care a afectat circa o treime din populaţia planetei de la vremea respectivă. A fost numită gripa spaniolă de la falsa impresie că Spania a fost cea mai afectată - cazurile din alte ţări au fost ţinute secrete pentru a nu influenţa capacitatea soldaţilor de a lupta în Primul Război Mondial (în desfăşurare la acea vreme).

Transmitere. Virusul se elimină din organismul persoanei bolnave odată cu picăturile din timpul tusei, strănutului sau vorbitului. Calea directă este atunci când aceste picături ajung fără obstacol pe mucoasa din gură sau nas - se întâmplă în special când persoanele sunt apropiate fizic (ex.: spaţii aglomerate). Calea indirectă (mai rară) este cea în care atingem cu mâna suprafeţele pe care au aterizat picăturile şi apoi ne atingem nasul sau gura cu mâna contaminată.

Acţiune. Odată ajuns pe mucoasa căilor respiratorii (nas, gât, plămâni), virusul apelează la două dintre "armele" sale: una cu care pătrunde în celule şi una care îi permite să se înmulţească şi în alte celule. Prezenţa virusului în organism declanşează o alarmă care "pune în mişcare" sistemul imun (sistem de apărare). Acesta din urmă reacţionează prin producerea unor substanţe (pentru cunoscători, ex.: citokine) care se deplasează spre diverse zone ale corpului şi determină apariţia simptomelor. Orice persoană este expusă riscului de a se infecta, dar vârstele extreme, sarcina şi prezenţa bolilor cronice sunt elemente care cresc acest risc.

Simptome. Apar după circa două zile de la infectare şi se împart în două categorii: unele sunt generale, apar brusc şi dispar primele; altele sunt locale şi apar treptat, pe măsură ce infecţia se răspândeşte spre plămâni. Astfel, iniţial bolnavul prezintă frison, febră, dureri musculare, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, astenie şi indispoziţie. De la strănut, secreţie nazală apoasă, tuse uscată cu dureri în gât se trece la tuse productivă şi dureri în regiunea pieptului.

Tratament. O serie de medicamente antivirale ajută la vindecare, dar pentru a fi eficiente acestea trebuie administrate imediat ce au apărut primele simptome - situaţie rar întâlnită. De aceea se pune accent pe tratamentul simptomatic. Repausul şi hidratarea (în special cu ceaiuri calde), medicamentele pentru febră şi durere (sau diverse ceaiuri din plante medicinale îndulcite cu miere de albine) şi siropul de tuse ajută la ameliorarea simptomelor. Boala se vindecă de obicei în circa 7-8 zile, dar unele simptome (tusea, astenia) pot persista până la două săptămâni.

Prevenire. Evitarea contactului cu persoanele bolnave, spălarea frecventă a mâinilor şi acoperirea nasului şi gurii în timpul tusei / strănutului sunt printre cele mai eficiente metode care ajută la împiedicarea răspândirii / contractării bolii. Există şi un vaccin, actualizat anual, recomandat în special persoanelor cu risc crescut: personal medical, pacienţi cu boli cronice, persoane care se îngrijesc de pacienţii cu imunitate scăzută. În fond, prevenţia este cea mai importantă pentru sănătatea personală şi pentru cea colectivă!

Dr. Bianca Hanganu