Familie și civilizație
"Măreția unei civilizații - scrie undeva cardinalul Carlo Maria Martini - se măsoară și după capacitatea de primire și de împărțire a propriilor resurse cu cei care au nevoie de așa ceva". Noi i-am spune pur și simplu ospitalitate. Numai că aceasta este de scurtă durată. Și... se învață în familie. Același cardinal al Bisericii Catolice susține însă că familiile reprezintă o adevărată școală în mai multe sensuri: școală de rugăciune, școală de încredere în providența divină, școală de tărie în dificultăți, școală de curaj în momentele dificile. Iar atunci când mai există și colaborare între părinți, cateheți și educatori, atunci "crește o generație bună și sfântă, o generație care știe să culeagă valoarea vieții, frumusețea împărțirii cu alții și a gratuității, o generație care nu se pierde în întuneric, în nonsens, în obscuritate, ci deschide căi de speranță în întreaga societate".
Cât de mult am avea nevoie de astfel de generații în acest timp atât de vitreg pentru educația în familii? Cu mari lipsuri. Din diferite motive. Iar dacă Isus a spus: "Așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor...", viitorul poate fi luminos sau, mai bine zis, luminat, dacă familiile de astăzi pregătesc luminătorii de mâine: noile generații, care trebuie să fie în mare măsură formate conform evangheliei. "Lumina lumii...".
Pr. Cristian Chinez