Viaţa fără puncte de reper este o amăgire!

Viaţa este ca o călătorie cu avionul: totul se întâmplă cu o viteză ameţitoare. În câteva "clipe" eşti la sfârşitul călătoriei. Iar dacă în timpul zborului te uiţi pe fereastră şi nu găseşti niciun punct de reper ai impresia că aeronava abia se deplasează. Când nu ai puncte de reper este greu să conştientizezi modul în care te îndrepţi spre destinaţia finală. Viaţa fără puncte de reper este o amăgire!

De multe ori, mai ales atunci când suntem tineri, viaţa ne pare o veşnicie care se regenerează în fiecare dimineaţă. Ne spunem în fiecare zi că mai avem timp, că după astăzi vine un "mâine" în care vom putea face totul. Însă e incredibilă viteza cu care trece acest "astăzi", cu care trece timpul, vacanţa, viaţa. Da, viaţa trece atât de repede încât zilnic avem motive să ne analizăm: ce am realizat cu (şi în) viaţa noastră? Ce planuri avem pentru mâine? Acel mâine care părea atât de departe, acum e aici, la câteva ore distanţă.

Nu trebuie ca viaţa şi timpul să ne amăgească lăsându-ne senzaţia că nu trec, că mai avem timp, că suntem prea tineri pentru "grija zilei de mâine". Este adevărat că ajunge fiecărei zile greutatea ei şi că "ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi" (cf. Mt 6,34), dar acest lucru nu ne scuteşte de obligaţia de a avea un proiect de viaţă, de a şti ce vrem să facem cu viaţa noastră, de a avea un punct de reper după care să ne orientăm.

"Lumea şi pofta ei trec, însă cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci" (1In 2,17). Pe noi, cei care "am primit Duhul înfierii prin care strigăm: Abba, Tată!" (Rom 8,15), "iubirea lui Cristos ne constrânge" (2Cor 5,14) să trăim atenţi la ziua de mâine, atenţi la nevoile fraţilor noştri. Iar ca să reuşim avem nevoie de Cristos şi de evanghelia sa: "puncte de reper" care nu se schimbă, care nu trec, care nu amăgesc. Cristos nu e o iluzie, ci este şi rămâne pentru totdeauna omul desăvârşit, Dumnezeu adevărat, exemplul de viaţă prin excelenţă. Numai cu el şi "în el trăim, ne mişcăm şi suntem" cu adevărat, pentru că el ştie cel mai bine ce înseamnă să fii om (cf. Fap 17,28).

Pr. Laurenţiu Dăncuţă