Nici pesimism, nici optimism
Când vine vorba de pesimism sau optimism, se are în vedere numai latura negativă sau, respectiv, cea pozitivă a existenței. Or, în mod evident, ambele poziționări trebuie excluse pentru că viciază prin aspectul strict unilateral. În locul lor însă este mai corectă însușirea unui sănătos realism creștin: sinteză a unei sfinte frici și a unei nemărginite speranțe.
De altfel, e imposibil, în calitate de creștin, să închizi ochii și să ignori pericolul real al condamnării veșnice, dacă ții cont de marile căderi: de la prăbușirea îngerilor, continuând cu neascultarea adamică și trădarea unuia dintre apostoli, până la necredința și imoralitatea lumii moderne. Pe de altă parte, este la fel de imposibil să nu te deschizi plin de încântare la revelația infinitei iubiri milostive a lui Dumnezeu.
Oricine se poate pierde, e adevărat, dar la fel de adevărat este și că oricine - dacă vrea - se poate mântui. Din partea lui Dumnezeu lucrurile sunt clare: "Când voi fi înălțat de la pământ - adică răstignit - îi voi atrage la mine pe toți". Omul, în ceea ce-l privește, înțelegând secretul milostivirii divine, după orice cădere, poate relua lupta cu și mai multă speranță decât înainte. Iar secretul este acesta: a se apleca asupra mizeriei celui păcătos pentru a trage din sufletul pocăit un și mai mare avânt spre victorie.
Pr. Cristian Chinez