Impresii ale diaconilor nou-sfințiți
- "Privesc acest dar al diaconatului pe care l-am primit de la Dumnezeu în optica a trei cuvinte-cheie: slujire, misiune, vocație. Slujire, întrucât diaconatul, prima treaptă a sacramentului Preoției, mă responsabilizează la o mai mare atenție pentru slujirea Bisericii, a poporului lui Dumnezeu. Misiune, deoarece ca diacon voi fi trimis să particip, să contribui mai mult la vitalitatea și la dinamismul Bisericii. Vocație, pentru că diaconatul constituie o confirmare reciprocă a faptului chemării personale de către Dumnezeu, precum și răspunsul meu afirmativ la această chemare. (Cosmin Cimpoeșu)
- "Covârșit de adierea suavă a Duhului Sfânt, îi mulțumesc, în aceste clipe pline de har, Tatălui ceresc pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, cer ajutorul lui Isus, pruncul gingaș din Betleemul inimilor noastre, și mă așez sub mantia Mariei, mama bunătății, pentru ca talanții care mi-au fost încredințați să aducă roade care să rămână. Un gând de recunoștință vreau să aduc familiei mele, colegilor mei și tuturor celor care îmi sunt alături prin prezență sau prin rugăciune. Domnul, izvorul milostivirii și al bucuriei, să ne binecuvânteze pe toți! (Andrei Stolnicu)
- "Slujirea diaconală, misiune la care am fost chemat, reprezintă un moment foarte important din viața mea, în care voi putea face experiența unei angajări mai generoase în urmarea lui Isus. Profesiunea de credință, jurământul de fidelitate în slujirea semenilor în ascultare față de episcop și declarația pe care am încheiat-o cu aceste cuvinte: "Așa promit, așa făgăduiesc, așa jur, așa să-mi ajute Dumnezeu și această sfântă evanghelie pe care o ating cu mâna mea" constituie hotărârea cu care doresc să urmez mai îndeaproape voința Domnului în viața mea. Domnul să mă păstreze mereu statornic în slujirea sa!" (Liviu-Narcis Matieș)
- "Cu emoții și cu gândul de mulțumire am trăit ziua consacrării, o zi importantă din viața mea. Am promis bunului Dumnezeu că voi fi un mărturisitor al evangheliei și al carității. Mă încredințez sfintei Fecioare și cu umilință îi cer să mă ajute să fiu statornic, iubitor de Dumnezeu și de oameni, să urmez cu bucurie și dăruire carisma fondatorului congregației, Leonardo Murialdo, să devin pentru fiecare copil și tânăr: tată, frate și prieten. Totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu!" (Florin Pistiean)
- "Trebuie cercetați mai întâi și, numai dacă sunt fără prihană, să fie diacon" (1Tim 3,10). Mă ajută acest verset pentru a putea explica ce înseamnă a fi diacon și persoană consacrată de Dumnezeu și lui Dumnezeu. Știm bine că acest cuvânt vine din cuvântul grecesc, "diakonos", ce poate însemna "slujitor", "minister" sau "mesager". Diaconul în Biserică a început, așa cum Faptele Apostolilor în capitolul 6 ne relatează, din cauza problemelor pe care apostolii le aveau, în special pentru distribuirea sfintei Împărtășanii văduvelor. Și încet, încet, povestea a luat amploare, până a ajuns în zilele noastre. Astăzi avem ceea ce noi numim "ministere orânduite" în Biserică și primul dintre aceste ministere este diaconatul. Așadar, cum devii diacon? Devii diacon după ce ai trecut mai multe probe, așa cum versetul mai sus-citat ne spune. În realitate, nu este atât de simplu. Este nevoie de mult timp și de pregătire pentru a deveni diacon. Trebuie, înainte de toate, să ai credință și vocație, să studiezi, să citești și, în oarecare măsură, să știi să cânți nu neapărat foarte bine, dar suficient pentru a putea duce la îndeplinire această sarcină sau minister. Și nu doar atât, pentru că trebuie să fii capabil de a nega și de a te goli pe tine însuți pentru a-l putea urma și sluji pe Isus, modelul și învățătorul care a venit în lume nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji pe alții. Nu este ușor, însă totul este posibil pentru Dumnezeu! El este cel care cheamă și are grija de toate. Pentru noi, oamenii chemați de el, este de ajuns harul și colaborarea noastră. (Rene de Asis Sitjar - CSCh).