"Ameninţări" mariane

Dacă Dumnezeu este milostiv şi îndurător, atunci afirmaţiile vizionarilor din diferite locuri (Lourdes, Fatima etc.), conform cărora omenirea este chemată la convertire de Preacurata sub "ameninţarea" unor pedepse îngrozitoare pentru păcate, nu sunt cumva pe contrasens?

Gustave Thibon, unul dintre cei mai puternici scriitori creştini moderni, precizează pe această temă, chiar dacă cu referire strictă la apariţiile Maicii Domnului de la La Salette: "Unii sunt deranjaţi de «ameninţările» din spusele Fecioarei apărute în septembrie 1846 pe pajiştile montane din dieceza de Grenoble. Ei spun: «Nu putem să credem într-un Dumnezeu atroce». Dar astfel se uită că aşa-zisele «ameninţări» nu sunt altceva decât nişte promisiuni divine respinse. Dumnezeu nu este «crud» decât în măsura în care oamenii, închizându-şi inima faţă de har, îl împiedică să-şi exercite bunătatea. Refuzul vine de la noi. Dumnezeul creştin nu poate să ne mântuiască fără ca noi să voim aceasta. Dumnezeu nu stă gata să ne pedepsească în mod activ: ajunge să-l respingem de la noi pentru ca, odată abandonaţi sub povara păcatului, să ne rostogolim în mod fatal până în fundul abisului".

Altfel spus, având în vedere milostivirea fără margini a lui Dumnezeu, nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche, continuând cu viaţa păcătoasă "la infinit" şi evitând revărsarea de har. Prin căile ştiute...

Pr. Cristian Chinez