Sfânta Scriptură
- Care este diferența dintre botezul cu apă și Botezul cu Duhul Sfânt? Ioan Botezătorul făcea o distincție clară atunci când spunea că Isus va boteza cu Duhul Sfânt ("Eu vă botez cu apă, dar cel care vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt"). Cum putem avea certitudinea că cineva este botezat cu Duhul Sfânt?
Atunci când scriu evangheliștii, în Biserica primară și în cercurile iudaice se mai discuta cu privire la identitatea Înaintemergătorului, a lui Ioan Botezătorul (cf. Mc 6,29; Lc 5,33; 7,18; 11,1; In 3,25; Fap 18,25; 19,1-7). Erau frecvente greșelile și răstălmăcirile cu privire la persoana și misiunea lui. Evangheliștii vor să le risipească prin declarația lui Ioan însuși. Răspunsul la întrebările mulțimii este dat de Ioan Botezătorul pe baza diferențelor care apar între riturile folosite de cei doi. Botezul lui Ioan este dat cu apă, ceea ce presupune o economie încă imperfectă (Lc 3,16), cel al lui Isus cu foc, simbolul Duhului (Lc 3,17). Discursul este convențional. În realitate, amândouă riturile se celebrează cu apă și vestesc purificarea interioară care se realizează în neofit în puterea primirii lui Dumnezeu și a Duhului său (cf. Is 44,3; Ez 36,25-26). Simbolismul apei este tot atât de eficace ca și cel al focului: apa purifică prin spălare, focul prin ardere. Amândouă pot să semnifice acțiunea regeneratoare a ritului baptismal. În intenția evanghelistului riturile sunt contrapuse pentru a distinge persoanele la care fac referință: Ioan Botezătorul sau Isus Cristos (Fap 1,5). Punctul culminant al discursului este afirmația că Mesia este "cel mai puternic", îi depășește pe toți profeții care l-au precedat, inclusiv pe Înaintemergătorul lui, și pe toți mediatorii de mântuire. Înaintea lui, Ioan simte că este doar "servitor". Rabinii le interziceau discipolilor de a dezlega cureaua încălțămintei învățătorilor, aceasta fiind considerată o impuritate și o muncă pentru sclavi. Nu putea fi o redimensionare a Botezătorului față de Mesia mai radicală. Botezul creștin este un botez "în Duh" (Lc 3,16), însă Duhul putea fi conferit și prin ritul Înaintemergătorului, după cum poate fi conferit și în afara riturilor. Mântuirea nu este condiționată și subordonată niciunui timp și niciunui ceremonial, după cum și iubirea lui Dumnezeu este împărțită tuturor oamenilor dintotdeauna. Trimiterea Duhului apare des (Lc 1,15.35.41.67; 2,25.26.27; 3,24 etc). Prezența lui are legătură cu acțiunea binefăcătoare a lui Dumnezeu, cu forța lui eliberatoare și sfințitoare în viața oamenilor. În tradiția biblică Duhul este asociat cu focul, cu vântul sau cu amândouă. Dacă se accentuează legătura botezului cu judecata (Lc 3,17: "El are în mână lopata de vânturat să curețe aria și să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge"), "focul" are valoare punitivă. În felul acesta, în timp ce Botezul creștin conferă unora mântuirea (pe Duhul Sfânt), altora, celor care îl refuză, le aduce condamnarea. Așa cum agricultorul ridică în sus pe arie grâul pe care l-a secerat ca să-l elibereze de pleavă și alte impurități, la fel Mesia îi ridică în sus pe oameni pentru a-i separa pe cei buni de cei răi.
Pr. Alois Bulai