Zilnic pregătit de drum

Ca semn al colaborării frumoase dintre Dieceza de Iaşi şi Eparhia Greco-Catolică de Oradea, prin intermediul Centrului Misionar Diecezan Iaşi, în luna martie, fr. Florin Bode, vicerectorul Seminarului Teologic al Eparhiei de Oradea, a plecat în Coasta de Fildeş pentru o experienţă misionară de aproximativ patru luni de zile. Cu această ocazie, i-am adresat câteva întrebări.

- Aţi ales să faceţi această experienţă misionară departe de România şi de realităţile cunoscute. Cum aţi ajuns până aici?

Dorinţa s-a născut ascultând mărturiile unor preoţi misionari. Am voit să fiu şi eu parte a acestei opere de evanghelizare. Am fost apoi atras de misiunea socială a Bisericii, de implicarea ei în cele mai de bază nevoi ale oamenilor, de dorinţa ei de a trăi alături de oameni în concretul vieţii lor şi mi-am propus să particip şi eu cândva la această misiune. Cu ajutorul Centrului Misionar Diecezan Iaşi şi aportul direct al pr. Anton Cioba, rectorul Seminarului Greco-Catolic din Oradea, toate porţile s-au deschis... şi iată-mă aici.

- Am înţeles că Biserica Greco-Catolică nu a mai avut parte niciodată de un astfel de eveniment? Cum au primit ceilalţi această veste?

Fiind o Biserică ce se străduieşte în continuare să-şi adune forţa distrusă de tăvălugul comunist şi fiind concentrată mai mult pe nevoile interioare urgente, nu a pus accentul pe activitatea misionară. Nici eu nu ştiam multe, deşi eram în contact cu realităţile greco-catolice din Occident, de aceea mi-am dorit să cunosc mai bine Biserica în universalitatea ei, în frumuseţea şi bogăţia ei. PS Virgil şi preoţii au primit cu bucurie vestea, simţind că este un nou pas în cadrul Bisericii Greco-Catolice.

- Ce ştiţi despre realitatea din misiune şi ce temeri aveţi?

După ce am aflat că pot pleca, am început să citesc şi să mă informez. Am aflat despre activitatea pr. Gabriel şi despre realitatea din misiune, dar sunt sigur că mai sunt multe de descoperit. Mi-a fost frică la început de pericolele ce ar putea să apară: boli, insecuritate etc.; însă după ce am făcut toate vaccinurile şi m-am pregătit temeinic, mi-am spus că ceea ce depinde de mine am făcut, de acum, mă încredinţez Domnului. A mai fost şi o altă teamă, mai ales din partea celorlalţi, ca nu cumva să-mi placă prea mult şi să nu mai vreau să mă întorc.

- V-aţi propus ceva pentru această misiune, vreun obiectiv anume?

Nu pot să spun că am un obiectiv, nu ştiu la ce să mă aştept, e ceva cu totul nou, aşa că am decis să îl las pe Dumnezeu să mă surprindă şi să mă îndrume. Mi-aş dori, în schimb, ca această experienţă să fie pentru Biserica Greco-Catolică şi pentru seminarul de la Oradea un început al activităţii misionare; iar colaborarea cu Centrul Misionar Iaşi să fie din ce în ce mai apropiată şi mai rodnică, deoarece sunt convins că mulţi seminarişti şi tineri greco-catolici şi-ar dori să facă o astfel de experienţă.

- Cu ce gânduri plecaţi? Ce ar aştepta Dumnezeu şi Biserica de la această experienţă?

Vreau să aduc un zâmbet, cât de mic, pe faţa tuturor copiilor de acolo; vreau să particip la întreaga viaţă a misiunii şi astfel, sper să răspund aşteptărilor lui Dumnezeu şi Bisericii, de a fi un instrument discret al iubirii adevărate.

- Un gând adresat copiilor, tinerilor şi adulţilor din Dieceza de Iaşi!?

Am admirat şi lăudat mereu implicarea şi activităţile copiilor, tinerilor şi adulţilor: rămâneţi la fel, demonstrând tuturor că nu există bucurie, fericire şi entuziasm fără Dumnezeu; că important nu este să pregăteşti drumul pentru tine, ci să te pregăteşti tu zilnic pentru drum. Rugaţi-vă pentru mine ca să fiu zilnic pregătit de drum. Ne încredinţăm lui Dumnezeu şi harului său.

Pr. Florin-Petru Sescu