Unitatea, rod al iubirii și al milostivirii divine
Cartea Genezei ne spune că primii oameni au fost creați de Dumnezeu din iubire și după chipul și asemănarea lui, cu voință liberă. Comuniunea cu Creatorul era perfectă. După ce omul a experimentat răul, a apărut dezbinarea în sine, între bărbat și femeie, între comunități, între creștini, între națiuni; iubirea pentru aproapele a slăbit, luându-i locul o teamă generatoare de conflicte. Ulterior a fost concepută apărarea, sub diverse forme, proiectându-se, treptat, arme tot mai sofisticate și mai periculoase.
În acest context este important să ne îndreptăm spre izvoarele umanității pentru a redescoperi comuniunea și înfăptuirea unității, printr-un dialog sincer, de la persoană la persoană, în diversitatea carismelor revărsate de Duhul Sfânt, pentru edificarea Bisericii.
Isus ne îndeamnă să depășim rigiditatea dreptății omenești care creează bariere: "Omenirea nu va găsi pacea atât timp cât nu se va întoarce cu încredere spre milostivirea mea" (MJ 300).
Să-l implorăm pe Tatăl ceresc să-și îndrepte privirea milostivă asupra sufletelor acelora care încă nu îl cunosc, ale fraților despărțiți, dar și asupra fiecăruia dintre noi, atunci când irosim harurile sale: "Nu privi la păcatele noastre, ci la iubirea Fiului tău și la pătimirea pe care el a îndurat-o pentru toți!" (cf. MJ 1217,1218).
Celina Romila