Ora de religie

La iniţiativa Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi a avut loc la Liceul "Octav Băncilă", marţi, 10 februarie, consfătuirea profesorilor care predau religia în şcoli, având ca temă: "Studiul religiei în şcoală. Certitudini şi provocări". La dezbatere au participat, pe lângă profesorii de religie din judeţ, directorii unităţilor de învăţământ, profesori universitari, reprezentanţi ai părinţilor. Invitaţi de onoare au fost ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, PS Aurel Percă şi prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice. Din conţinutul consfătuirii a reieşit importanţa menţinerii orei de religie în şcoală, participanţii expunând opinii, viziuni, aspecte legislative, sensibilităţi teologice şi valori moral-religioase, pentru a explica cât mai bine conceptul complex de educaţie adecvată şi autentică pentru secolul în care trăim. În intervenţia pe care a avut-o la această consfătuire, PS Aurel Percă a pledat pentru ora de religie în şcoală ca factor important pentru transmiterea valorilor etice, morale, spirituale, pe lângă cele culturale şi intelectuale. Prezentăm în continuare un rezumat al acestei intervenţii.

Educaţia se prezintă astăzi ca o activitate complexă, provocată de transformările rapide de ordin social, economic şi cultural. Misiunea ei specifică a fost şi rămâne formarea integrală a persoanei umane. De aceea, copiilor şi tinerilor trebuie să le fie garantată posibilitatea de a-şi dezvolta armonios propriile abilităţi fizice, morale, intelectuale şi spirituale; ei trebuie să fie ajutaţi să-şi perfecţioneze simţul responsabilităţii, să înveţe corecta folosire a libertăţii şi participarea activă la viaţa socială.

Şcoala a fost pentru mult timp şi va trebui să rămână un instrument educativ fundamental prin care se comunică atât ştiinţă, cunoştinţe tehnice, formarea profesională, dar şi valori morale şi spirituale care contribuie la plăsmuirea personalităţii tinerelor generaţii.

Educaţia nu poate fi neutră; ori este pozitivă ori este negativă, ori îmbogăţeşte ori sărăceşte persoana şi o deprimă până la punctul de a o corupe... Misiunea şcolii este aceea de a dezvolta simţul pentru adevăratele valori care au la bază adevărul, binele şi frumosul. Iată pentru ce sunt atâtea discipline în şcoală: pentru că dezvoltarea este rodul unor elemente diverse care acţionează împreună şi stimulează inteligenţa, conştiinţa, afectivitatea, trupul elevului. Vocaţia şcolii este educaţia la adevăr, la bine şi la frumos. Toate trei merg foarte bine împreună.

De aceea, părinţii şi elevii trebuie să fie ajutaţi şi stimulaţi în a opta pentru ora de religie în şcoală. Ora de religie poate deschide orizontul elevilor pentru o înţelegere mai profundă şi completă a realităţilor culturale, istorice, ştiinţifice etc.

De exemplu, fără cunoştinţele oferite de acest domeniu, nu putem înţelege istoria şi cultura continentului nostru şi nu putem preţui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuale şi muzicale, în majoritate inspirate de credinţa religioasă. Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susţine o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient şi antireligios.

Sufletul unei educaţii sănătoase şi integrale trebuie ancorat şi în valorile religioase. Motivaţia religioasă, în care factorul important este credinţa, speranţa şi iubirea, determină la o angajare serioasă procesul educativ pentru a îmbogăţi din punct de vedere cultural, dar şi spiritual pe cei care sunt beneficiarii educaţiei, adică pe copii şi tineri.

Educaţia religioasă reprezintă şi un factor de stabilitate, de dialog, de respect reciproc şi de convieţuire armonioasă în societate, contribuind astfel la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare şi oferind modele viabile şi sfinte pentru viaţa umană.

Trăim într-o societate în care valorile negative sunt afişate fără scrupule; copiii de astăzi nu mai au repere şi modele instructive şi constructive; ostentativul şi violenţa ne însoţesc la tot pasul. Şi în afara cadrului familial, care poate reprezenta sau nu un mediu în care cinstea, corectitudinea, bunătatea sunt valori insuflate, religia este una dintre şansele pe care le au copiii pentru a porni în viaţă cu un sfat bun, cu un gând frumos, cu credinţa că este cineva deasupra noastră. Religiei îi revine rolul principal de a-i învăţa pe copii şi pe tineri ce este binele, ce este adevărul, ce este frumosul, ce înseamnă să fie toleranţi şi să aibă discernământ.

Întrucât nu toţi copiii şi tinerii frecventează biserica şi poate nici familia nu este una practicantă, rămâne ca şcoala să ofere elevilor acel minim de suport spiritual prin ora de religie, care cu siguranţă este un vector fundamental pentru o dezvoltare armonioasă, în care dimensiunea morală şi spirituală integrală este esenţială şi constituie temeiul adevăratelor valori care stau la baza vieţii.

O educaţie fără dimensiunea religioasă privează procesul educaţional de un suport fundamental; educaţia simţului religios este cea care dă "suflet" întregului proces educativ şi de învăţământ.

Educaţia, chiar şi cea minimă prin ora de religie din şcoală, trebuie să stimuleze în elev dezvoltarea acelor dispoziţii fundamentale, ca să devină tot mai mult om, să se poată realiza ca persoană.