Ite ad Joseph et Mariam

Biserica şi familia sub ocrotirea sfântului Iosif, patronul Bisericii, şi a Mariei, mama Bisericii

Am început cu sfânt interes timpul Postului Mare încurajaţi de cuvântul sfântului apostol Paul: "Iată, acum este momentul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii!" (2Cor 6,2), potrivit cu mesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru Postul Mare al acestui an, cu cuvintele sfântului Iacob: "Întăriţi-vă inimile!" (Iac 5,8).

Ne-am angajat zi de zi să redescoperim iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, aşa cum ne-a făcut-o cunoscută Isus, iubire ce trebuie să o împărtăşim şi noi celorlalţi. Pentru aceasta este nevoie de o continuă convertire personală şi o legătură mereu vie cu cel care este izvorul încrederii şi al speranţei, Isus Cristos, care merge înaintea noastră, spre biruinţa păcatului şi a morţii, spre înviere şi înălţare.

Privind în jurul nostru şi văzând situaţia dureroasă prin care trece societatea, care pare să se îndepărteze cu totul de Dumnezeu prin plaga secularismului şi a materialismului, vedem cum suferă împreună cu societatea însăşi Biserica şi, mai ales, familia, atacată de atâtea curente şi practici contrare intenţiei Creatorului şi a Mântuitorului, care a ridicat-o la rang de taină şi mijloc de fericire şi mântuire.

În timpuri grele pentru Biserică, Sfântul Părinte papa Pius al IX-lea (1870), prin decretul "Quemadmodum Deus", voind să ocrotească familia universală pentru care Cristos a murit, a decis s-o încredinţeze protecţiei speciale a sfântului Iosif, declarându-l patron al Bisericii Catolice, iar nu mult după aceea, papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea enciclică "Quamquam pluries" (1889), a explicat cu profundă convingere de ce sfântul Iosif a fost ales şi numit patron special al Bisericii Universale.

Sunt convingătoare cuvintele sale: "Motivele pentru care fericitul Iosif trebuie să fie considerat patron special al Bisericii, iar Biserica, la rândul ei, să se încreadă tot mai mult că va avea apărarea şi ocrotirea sa, provin din faptul că el a fost soţul Mariei şi tatăl purtător de grijă al lui Isus. Iosif a fost la timpul său păzitor, cap şi apărător legitim şi natural al familiei divine... Aşadar, este cu adevărat vrednic ca sfântul Iosif, aşa cum a ştiut să conducă cu sfinţenie familia din Nazaret în orice eveniment, tot aşa acum să acopere şi să apere cu ocrotirea sa cerească Biserica lui Cristos".

De la acest papă, plin de credinţă şi încredere ne-a rămas una dintre cele mai cuprinzătoare rugăciuni către sfântul Iosif, cunoscută de toţi credincioşii noştri şi recitată fără încetare, mai ales, miercurea: La tine alergăm, o, fericite Iosife, în necazul nostru... (Leon XIII, QP, 1890). O rugăciune frumoasă şi mobilizatoare pentru timpurile grele, prin care a trecut şi trece societatea şi familia creştină.

Această încredere l-a îndemnat pe sfântul Ioan al XXIII-lea să aşeze însuşi Conciliul Vatican II, inima şi sufletul Bisericii, ocrotirii acestui măreţ, tăcut şi simplu purtător de grijă al lui Isus.

Gândul sfântului papă Ioan al XXIII-lea a fost preluat de fericitul papă Paul al VI-lea, care îl prezintă pe sfântul Iosif ca pe un model, pe care Biserica îl invocă drept ocrotitor, dintr-o dorinţă profundă şi foarte actuală de a-şi revigora existenţa sa pământească cu virtuţile evanghelice adevărate, care strălucesc în sfântul Iosif (Paul al VI-lea, "Allocutio", 19 martie 1969).

Era firesc ca marele papă, sfântul Ioan Paul al II-lea, să preia această învăţătură şi această preţuire a Sfântului Iosif, publicând la 15 august 1989, exortaţia apostolică "Redemptoris custos", despre figura şi misiunea sfântului Iosif, atunci când s-au împlinit o sută de ani de la prezentarea scrisorii enciclice a papei Leon al XIII-lea, în ziua de 15 august 1889. O adevărată "charta" despre rolul sfântului Iosif şi despre misiunea sa în a ocroti Biserica întreagă şi fiecare familie creştină.

Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, dragi familii creştine,

Biserica, în practica şi pedagogia ei, ne oferă în luna martie, tocmai la mijlocul drumului spre marea sărbătoare a Învierii, două zile speciale, legate între ele, ca o îngemănare de două inimi şi două mâini, ce se îndreaptă spre noi, pentru a ne însoţi pe drumul de credinţă până la Înviere, până la victoria finală:
- 19 martie - sărbătoarea Sfântului Iosif, Soţul Fecioarei Maria, patronul Bisericii Universale şi ocrotitorul atâtor structuri bisericeşti, dar şi al fiecărei familii creştine
- 25 martie - sărbătoarea Bunei-Vestiri a Maicii Preacurate, când arhanghelul Gabriel îi face cunoscută Fecioarei Maria marea bucurie a întrupării Fiului lui Dumnezeu sau începutul misiunii Mariei pentru şi lângă fiul său Isus, având alături un mare şi sfânt protector, sfântul Iosif, "bărbatul cel drept", umil şi dedicat cu totul vocaţiei sale.

Ne stă alături, aşadar, cu exemplul său sfântul Iosif, cel ce va primi în casa sa pe tânăra Fecioară Maria, formând o adevărată familie. Către această familie sfântă s-a îndreptat cu atâta bucurie întreaga Sfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru a revărsa în lume toată iubirea divină. Fecioara Maria şi soţul ei Iosif sunt un exemplu de familie, oglindă pentru toate familiile, toate mamele şi toţi taţii din lume.

În acest an, în care Sfântul Părinte ne-a chemat să ne îndreptăm cu dragostea şi preţuirea noastră spre toate familiile creştine, care sunt invitate să-şi descopere menirea lor, dar şi spre toate familiile călugăreşti, care îşi trăiesc anul lor special în întreaga familie a Bisericii, ochii şi gândul nostru se îndreaptă spre toţi şi imploră ajutor de la marele protector al familiei din Nazaret, sfântul Iosif, ca şi de la Fecioara curată şi credincioasă, Maria, care au înţeles, iubit şi împlinit chemarea Domnului, răspunzând cu toată bucuria şi cu toată hotărârea atunci când au fost chemaţi: "Iată, slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău!" (Lc 1,38), Maria cu toată fiinţa, cu toată inima şi cu tăria cuvântului său, iar Iosif cu marea lui supunere, tăcere şi trăire, făcând tot ceea ce i-a cerut îngerul Domnului (cf. Mt 2,13.19).

Simţim, aşadar, cu toţii, în drumul spre descoperirea iubirii divine, manifestată de către Mântuitorul nostru, acum în timpul Postului Mare, un adevărat ajutor, o forţă sufletească deosebită, ce ne vine din sfânta familie din Nazaret, din partea Fecioarei Preacurate, cu credinţa şi supunerea ei, şi din partea celui care a avut şi are mai departe chemarea de a fi îngrijitor şi ocrotitor al comorilor sfinte.

Desigur, sfântul Iosif a primit în grijă cele două comori unice, Maria şi fiul ei, Isus, pentru a purta bucuria mântuirii tuturor, nefiind exclus nimeni, dar tot aşa, Biserica, sfinţii părinţi papi şi întreaga tradiţie proclamă şi susţin că misiunea sfântului Iosif nu s-a terminat la Nazaret, ci continuă peste veacuri, având marea demnitate de patron al Bisericii Universale, al tuturor familiilor călugăreşti şi al tuturor familiilor alese de Dumnezeu să fie colaboratoare ale Creatorului la viaţa şi fericirea lumii.

Ne bucurăm să recomandăm tuturor familiilor călugăreşti şi tuturor credincioşilor noştri să urmeze cu interes expunerea temelor propuse din partea Oficiului pentru Cateheză al episcopiei noastre, ca program de descoperire a marii vocaţii la viaţa consacrată în slujba evanghelizării şi a trăirii credinţei în lumina exemplului celor dintâi consacraţi, Fecioara Maria, şi soţul ei feciorelnic, sfântul Iosif.

Pe drumul împlinirii vocaţiei proprii, dragi fraţi şi surori, dragi şi iubite familii, împreună cu Sfântul Părinte papa Francisc, cu Biserica întreagă, îndreptăm îndemnul nostru plin de preţuire spre toţi membrii Bisericii noastre locale, spre toate familiile celor consacraţi, ca şi spre toate familiile noastre: Ite ad Joseph et Mariam!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi