Trois-Rivieres

În partea de sud-est a Canadei, în Québec, în oraşul Trois-Rivieres, pe malul fluviului Saint Laurent, se înalţă maiestuos sanctuarul naţional Notre-Dame-du-Cap, supranumit Regina Canadei.

Istoria de aici începe în anul 1535 când un creştin, Jacques Cartier, a înălţat o cruce pe insula Saint Maurice. Era chiar în ziua de 7 octombrie, zi care mai târziu va fi dedicată Reginei sfântului Rozariu de către papa Pius al V-lea.

Actul de naştere al sanctuarului ar fi 13 mai 1714, purtând semnătura celui de-al doilea episcop canadian, Mons. de Saint-Vallier, dar lucrările vor demara abia în anul 1720.

În anul 1854, anul declarării dogmei Neprihănitei Zămisliri, un credincios a oferit bisericii o statuie foarte frumoasă a Maicii Domnului, cu ochii privind în jos şi cu mâinile întinse. Această statuie va deveni apoi Fecioara Miraculoasă şi este venerată şi astăzi chiar în altarul principal al sanctuarului.

În anul 1879, parohia număra aproximativ 1.300 de suflete. Biserica devenise prea mică şi de aceea s-a decis construirea alteia noi. Însă piatra pentru zid trebuia adusă de pe celălalt mal al fluviului. Locuitorii au aşteptat iarna ca să aducă piatra pe un pod de gheaţă, fiind prea costisitor transportul cu vaporul. Se rugau în fiecare duminică Rozariul pentru ca fluviul să îngheţe, dar era o iarnă caldă. Au trecut lunile de iarnă, ianuarie şi februarie şi tot nu apărea podul de gheaţă. Se părea că nu mai e nici o speranţă. S-a decis la un moment dat demolarea vechii biserici pentru a se folosi piatra acesteia.

Dar Maica Domnului avea alt plan, aşteptând promisiunea parohului Désilets care spusese: "Dacă ne vei acorda harul ca fluviul să îngheţe în sărbătoarea Sfântului Iosif, noi nu vom distruge bisericuţa veche, dar o vom dedica sfântului Rozariu. Duminică, 16 martie, spre seară, a pornit un vânt geros şi a început să îngheţe fluviul. În ziua de 18 martie, parohul a pornit primul pe podul de gheaţă spunând: "Nu vă fie teamă! Acesta este rodul atâtor Bucură-te, Marie!" A doua zi, după Liturghie, toţi, îmbrăcaţi în haine de lucru, au adus căruţele (aproximativ o sută), şi pe o vreme splendidă au început să care piatra pentru noua construcţie. Au muncit opt zile încontinuu, până în octava sărbătorii Sfântului Iosif, fără nici un incident. Apoi gheaţa s-a topit imediat, iar acest pod de gheaţă a fost numit "Podul Sfântului Rozariu".

Noua biserică a fost sfinţită la 3 octombrie 1880, iar statuia Mariei a fost aşezată aici.

În seara zilei de 22 iunie 1888, trei preoţi, Désilets, Lacroix şi Frédéric, în timp ce se rugau în faţa altarului, au văzut ochii Fecioarei deschizându-se. Iată cum povesteşte pr. Frédéric minunea: "Statuia Fecioarei, care are ochii închişi, avea acum ochii larg deschişi; privirea Mariei era fixă. Ochii ei erau negri, frumoşi, în armonie cu chipul ei angelic. Privirea era ca a unei persoane vii. Această minune a durat cam zece minute".

În anul 1904 această statuie de la Notre-Dame-du-Cap a fost încoronată de trimisul papei Pius al X-lea.

Bazilica actuală a fost construită între anii 1955 şi 1964, arhitect fiind Adrien Dufresne.

Edificiul, în formă octogonală, are o lungime de 79 m şi lăţimea de 60 m. Cupola piramidală (cu un diametru de 15 m) se înalţă până la 79 m. Sanctuarul, fiind amplasat pe un teren nisipos şi argilos, se sprijină pe 195 de piloni introduşi până la adâncimea de 27,5 m. Este impresionantă faţada (7,3 m), pe frontispiciul căreia domină o statuie a Maicii Domnului.

Cele 284 de vitralii ale bazilicii sunt opera preotului olandez Jan Tillemans.

La 10 septembrie 1984, papa Ioan Paul al II-lea a fost întâmpinat la acest sanctuar de peste 75.000 de persoane.

Pr. Iosif Dorcu