La Horleşti va fi sfinţită biserica

Consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii "Trupul şi Sângele Domnului" din Horleşti vor avea loc duminică, 23 august, la ora 11.00.

Aşezată în partea de sud a depresiunii Jijia-Bahlui, la 25 km sud-vest de Iaşi, la o altitudine medie de 200-300 m (deasupra nivelului mării), înconjurată aproape în totalitate de dealuri acoperite în mare parte cu păduri, localitatea Horleşti îşi trage numele de la cuvântul de origine slavonă oriol-vulture, sau de la numele unui vechi gospodar mai înstărit: Horlescu.

Deşi în arhiva parohiei se păstrează şi documente mai vechi, anterioare anului 1800, ca de exemplu "Rituale Romanum" editat de Congregaţia "De Propaganda Fide" în anul 1750 pe timpul papei Paul al V-lea, totuşi nu s-a putut întocmi o listă completă cu preoţii care au activat în această parohie decât din anul 1823.

Comunitatea catolică din Horleşti, constituită în secolul al XVIII-lea, nu a avut biserică (şi nici preoţi) până în jurul anului 1818. O parohie catolică s-a înfiinţat la Horleşti în anul 1775, dar credincioşii erau păstoriţi de misionarii trimişi din Iaşi. În anul 1812 nu exista încă o biserică în Horleşti. Se pare că a fost construită de episcopul Ioan Filip Paroni (1818-1825), care a fost silit să-şi stabilească aici reşedinţa în împrejurări politice nefavorabile catolicilor din Iaşi. Şi succesorul său, episcopul Boneventura Zabberoni (1825-1826), a trebuit să stea tot la Horleşti. Biserica exista deja în anul 1824, când apare în planul moşiei pe locul actual.

Biserica de lemn, cu patronul "Sfântul Iosif", probabil nu foarte bine construită, s-a deteriorat destul de repede, astfel încât în anul 1858 era într-o stare foarte rea, iar în anul 1871 episcopul Nicolae Iosif Camilli vorbea despre necesitatea unei noi biserici. În anul 1872, preotul Vicenzo Valenza a angajat un locuitor din Horleşti să facă 80 de mii de cărămizi. Biserica a fost finalizată în anul 1873 şi sfinţită în anul 1874. Patronul celei de-a doua biserici catolice din Horleşti a rămas tot "Sfântul Iosif".

Biserica, amplasată pe un loc cu pânza freatică la suprafaţă, care favorizează alunecările de teren şi afectată de cutremure, a fost reparată în anul 1904, apoi după anul 1913 de mai multe ori, ultima dată între anii 1965-1967, când s-au făcut importante consolidări şi adaosuri (două aripi laterale şi turnul) şi s-a demolat vechea clopotniţă din lemn. Preotului Iosif Pal îi revine meritul iniţiativei şi realizării acestor îmbunătăţiri arhitectonice.

Şi aceste consolidări s-au dovedit însă puţin durabile. Cutremurele (din anii 1977 şi 1990) şi alunecările de teren au degradat din nou biserica, impunându-se necesitatea unei noi construcţii (a treia), începută în toamna anului 1990 prin grija preotului Anton Encuţi şi cu sprijinul important al episcopiei.

La continuarea lucrărilor pentru noua biserică au participat preoţii parohi care s-au succedat la Horleşti: pr. Anton Encuţi (1988-1996), pr. Pavel Antăluţe (1996-2002), pr. Cristian Gaşpal (2002-2007), pr. Domenic-Felician Petre-Antica (2007-2010) şi pr. Adrian Iştoc (2010-2012) ajutaţi de preoţii vicari şi colaboratori care au lucrat în această parohie, sprijiniţi de credincioşii din Horleşti şi de cei care, plecaţi fiind de pe meleagurile natale, s-au stabilit în alte parohii din Iaşi şi din împrejurimi.

Actualul paroh, pr. Daniel Bişoc a contribuit la încununarea acestei lucrări care a durat aproximativ 25 de ani.

Noua biserică, cu hramul "Trupul şi Sângele Domnului", construită în stil roman modernizat, corespunde nevoilor actuale ale comunităţii catolice. Edificiul are 50 m lungime, 20 m lăţime şi 22 m înălţime.

Astăzi în Parohia Horleşti sunt 438 de familii, cu 1.108 credincioşi. Parohia are o singură filială, Slobozia, situată la 12 km de Horleşti în care sunt 32 de familii, cu 100 de suflete.

Pr. Daniel Bişoc