Fericirea stă în tine
Mă gândeam uneori că noi, cei care lucrăm în misiuni, povestim adesea că viața oamenilor din deșertul Chalbi este simplă și frumoasă, însă n-am explicat niciodată ce înseamnă această simplitate. Eu unul mă declar un mare admirator al acestui tip de viață, dar mai ales al filozofiei care guvernează ierarhia valorilor la care se raportează acești oameni. Văzută de la mii de kilometri distanță, viața lor pare un eșec total: ei și sărăcia lor par a fi rezultatul înapoierii, a inculturii.
Ceea ce se știe mai puțin este însă că sărăcia acestor oameni este până la un punct și rezultatul unei viziuni despre viață foarte diferită de cea a europenilor. Pentru acești oameni, bunurile și acumularea permanentă de bogății nu spune mai nimic. Pentru că sunt un trib de păstori, oamenii Gabra își măsoară averea în capre și cămile, singurele animale care rezistă în zona deșertică din nordul Kenyei, aceste animale sunt banca lor. Dar, dincolo de mărimea turmei, orice diferență dintre ei se estompează până la uniformizare. Aici, și cel care are o cămilă, și cel care are o sută trăiește în același tip de colibă sărăcăcioasă. La Sorio, o mare sărbătoare tradițională a tribului Gabra, și cel bogat și cel sărac tot câte o capră sacrifică. La înmormântare, și trupul celui bogat și trupul celui sărac tot într-o pânză albă este înfășurat. A fi "bogat" nu dă nimănui dreptul să-l exploateze în vreun fel pe cel sărac. Oamenii nici măcar nu-și pun problema că ordinea lucrurilor ar putea fi alta. Viața bogaților și viața săracilor din Chalbi este identică până în cele mai mici detalii. Cum este posibil acest lucru? Abia răspunsul la această întrebare ne poate face să înțelegem filozofia de viață de care vorbeam mai sus.
Spuneam deja, pentru membrii tribului Gabra, a fi bogat înseamnă să ai multe animale. Oamenii știu însă că această bogăție nu este rodul muncii lor. Ajunge o secetă prelungită, fără strop de ploaie vreme de mai bine de un an și "averea se topește". În perioadele secetoase, deșertul din jurul Maikonei este plin de leșuri de animale din care hienele se înfruptă ștergând urmele dezastrului. Nu este nimic de făcut atunci când firul de apă din oaze dispare în adâncuri și când soarele usucă totul în jur la temperaturi ce pot depăși și 50O grade C. Tocmai de aceea, pentru membrii tribului Gabra, a fi bogat este o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, iar această perspectivă asupra lucrurilor îți arată că tu ești, în cel mai fericit caz, un simplu administrator a ceea ce primești de la cel de sus. Pe de altă parte, a fi sărac nu este sub nici o formă un blestem sau vreo pedeapsă. E pur și simplu o stare de fapt, un dat. Blestemat ești atunci când ești ucis de dușmani, de oameni străini tribului tău, nicidecum atunci când ești sărac.
De vreme ce bogăția lor nu slujește la a cumpăra funcții, confort, un alt stil de viață, vacanțe în locuri exotice sau parcele de teren pe Lună... că există sau că nu există este tot una. Fericirea nu depinde de avere, ci de comuniunea cu cel de lângă tine. Localnicii din Maikona nu au nevoie să huzurească pentru a fi bine dispuși, nu au nevoie de plecări departe de casă, de programe de divertisment la televizor sau de cine știe ce escapade pentru a fi bucuroși. Atunci când nu ai nimic, ai, de fapt, tot ce-ți trebuie, pentru că fericirea nu stă în posesia de lucruri, ci în tine!
Pr. Victor Osoloș